E unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Și credeți-mă că între prăjiturit, colindători, vizite și musafiri, am avut timp de multe filme. Și n-au fost toate în mult lăudatul spirit al Crăciunului (că ți se apleacă, la un moment dat, și de filmele astea, văzute în fiecare an).
Povestea e destul
de simplă. Personajul principal e un tip tăcut, misterios, ce face cascadorii pentru
filme în timpul zilei și e șofer pentru jafuri în timpul nopții. Se
îndrăgostește de vecina sa și ajunge să-l ajute pe soțul acesteia într-un jaf.
Dar acesta merge prost.
Dacă vreți să
vedeți filmul, nu vă recomand să vedeți trailerul. Îl face să pară doar un alt
film de acțiune, cu urmăriri spectaculoase, în genul Fast and Furious. Ori acest filmul nu e deloc asemănător.
Driver e mai mult decât un film de acțiune. Punctul forte e tocmai... lipsa ei. Cadrele lungi, dialogul
puțin spre deloc, scenele în care privirile, gesturile spun mai mult decât
oricâte cuvinte. Scena contrastantă din lift (pe care nu o comentez ca
să nu divulg prea mult) sau cea din final, când îi urmărești privirea fixă,
așteptând o clipire... sunt memorabile.
E multă violență,
mult sânge, dar și multă sensibilitate în film. Mi-au plăcut atât atmosfera,
culorile, coloana sonoră cât și prestația actorilor.
Ryan Gosling
interpretează un erou modern, care și-a
găsit prințesa ce trebuie salvată. E un erou atipic (aproape anti-erou)- un tip
misterios, introvertit, al cărui nume sau trecut nu-l aflăm. Dar Gosling joacă
atât de bine, are niște ochi atât de expresivi, încât nu simți că e un personaj
incomplet, schematizat doar.
Carey Mulligan o
interpretează pe Irene- vecina inocentă pe care șoferul misterios încearcă să o
protejeze. Nici ea nu rostește multe cuvinte, dar spune destule.
Chiar dacă
(poate) veți închide ochii la unele scene mai violente, eu vă recomand filmul.
Am rămas în atmosfera lui de câteva ore și tot fredonez bucăți din coloana
sonoră, deși nu e neapărat genul meu de muzică. [But it's so addictive!]
Enregistrer un commentaire