In ultima zi petrecuta in Elvetia am fost in Geneva. Ce-a fost mai frumos a ramas la urma- cireasca de pe tort… sau ma rog, aluna din ciocolata.
Poate ca a fost doar efectul detasarii prelungite de civilizatia agitata si un anume dor-de-asa-ceva implicat sau... poate ca nu. Dar mi-a placut mult Geneva. Cred ca a contat si faptul ca ghidului nostru ii placea orasul si a stiut unde sa ne duca si ce povesti sa spuna, ca sa ne fascineze.
Azi am evadat din munti. M-am plictisit sa astept ca programul facut de altii sa redevina interesant, asa ca am fugit.
Am luat trenuletul si am coborat vreo 1000 de m altitudine, din St.Cergue (aprox.1400 m) pana in Nyon (aprox.350m).
E un oras calm si frumos, pe malul lacului Leman. Nu are foarte multe obiective turistice, dar e o placere sa te plimbi pe stradutele in panta ce dau spre lac, cu case ce mi-au amintit de Sighisoara, cu
No... gluma-i gluma... dar gata ! M-am plictisit de statiunea asta elvetiana. Nici nu stiam cat e de greu sa stai toata ziua si sa nu faci nimic. Am obosit sa-mi plimb fundul de pe un sezlong pe un fotoliu, de pe fotoliu pe scaun, sa citesc, sa vorbesc, sa ma uit la filme si apoi sa o iau de la capat. Suficient!
Trece un trenulet pe aici si maine evadez ! Cobor din munte si imi duc fundul pe malul lacului. E un cu-totul-alt-fel de stat-si-nefacut-nimic.
p.s : Azi au trecut ciclistii din Turul Frantei pe sub geamul meu. Dar nu i-am vazut, ca-mi faceam siesta. Trebuia doar... dupa atata munca...
E liniste si pace in peisajul asta de reclame la Milka. Ma astept la orice pas sa apara si marmota pe aici si sa purtam o discutie despre calitatea laptelui din Alpi, care da cea mai buna ciocolata.
Desi... sa nu spuneti la nimeni, dar elvetienii mananca ciocolata belgiana. Cica ei sunt prea conservatori si au ramas doar la retele lor traditionale, pe cand belgienii... au experimentat si au dus retele mai departe.
E o vacanta purifianta. Dupa multa agitatie... pot sa ies pe terasa, in mijlocul padurii, sa stau si sa respir. Si asta sa fie suficient pentru moment.
O noua zi, un alt ghid: Claudine- o figura de femeie. E judecatoare si a calatorit mult la viata ei- a schiat in iulie in Alaska, a fost la Polul Nord, a vazut Hymalaya, dar nu s-a incumetat sa-i si urce, a ajuns chiar si in Sahara (si Iulia... a zis ca a fost frumos acolo; era ceva special).
Cu ea m-am plimbat prin imprejurimi. Am urcat niste serpentine cu emotii (e foarte dragut cand te intalnesti in curba cu un camion- pe un drum lat de 3m, iar pe o parte ai padurea si pe cealalta o mica prapastie), ca sa luam pranzul in varf de munte, la un local traditional.
Au trecut uimitor de repede ultimele zile in Franta. Credeam ca voi fi singura, ca ma voi plictisi… dar n-am avut timp de asa ceva. Nici nu mai stiu bine cate am facut in astea 4,5 zile, dar stiu ca ceea ce mi-am propus n-am reusit. A fost mult mai bine!
Credeam ca am ramas ultima in Lille, dintre erasmusi, dintre romanii cunoscuti aici… si totusi nu. In ultima zi am aflat, din intamplare, ca altcineva va stinge lumina.
Si ca ultima seara in Lille sa aiba ceva cu totul special, in barul cu specific rusesc unde am fost, am ascultat o melodie populara romaneasca. Am trecut cu vederea ignoranta frantuzeasca si
Poate ca a fost doar efectul detasarii prelungite de civilizatia agitata si un anume dor-de-asa-ceva implicat sau... poate ca nu. Dar mi-a placut mult Geneva. Cred ca a contat si faptul ca ghidului nostru ii placea orasul si a stiut unde sa ne duca si ce povesti sa spuna, ca sa ne fascineze.
