Mazgaleala noua... dupa un film vechi.
Si un Bon Jovi tanar, cu par zbarlit si pantaloni stramti... de pe vremea in care eu nu existam nici ca idee.
Cu dedicatie pentru mama... care deja a depasit stadiul asta. E experta acum in messenger! :))

Autoportret de vacanta. ... si nu numai.
Imi plac diminetile!!! ... dar numai daca le dorm.
Ma trezesc la 11-12...  la ora 1 am luat cina in seara asta, iar acum imi fac siesta postand pe blog (poate ajuta la digestie).

Sunt o persoana nocturna. Numai noaptea sunt creativa, pot sa-mi pun ordine in ganduri si sa lucrez ceva. Dimineata sunt un zombie. Nu incercati sa-mi spuneti lucruri importante atunci. Poate ca am o perfuzie de cafea... dar inca dorm.
Iulia Gusatu. Am ascultat-o prima oara acum cativa ani, la Iasi, la Moldavia Folk. Aproape ca m-a emotionat pana la lacrimi. ...si inca imi place. :)







Pentru dimineti relaxante, cu gust de vacanta si aer repetitiv.
O cafea amara si un biscuite, dupa un somn dulce... pana la amiaza.


Via sadanduseless.
Dupa doua zile de prezentari semi-penibile, semi-ipocrite, destul de plictisite/plictisitoare, prea putin/prea mult sau prea tarziu criticate, dupa multe, multe aplauze, ce n-au sters totusi nimanui cearcanele adunate... am aflat rezultatele.

Am trecut! E bine, pentru ca asta era scopul. Nu vroiam premiul I cu coronita. Sunt doar putin suparata pentru ca m-am agitat prea mult pentru asta (mai ales pentru predarea finala) si n-am inteles ca zarurile erau de mult aruncate si nici daca lucram in ultimele zile stand in cap... nu era nici o diferenta!

La inceputul semestrului eram in grupa vreo 30 si ceva de studenti (masterI + master II), dintre care vreo 10 erasmusi. Pana la final, multi francezi au cedat si au renuntat (strainii nu si-au permis luxul asta) si am ajuns la final sa fim doar vreo 25.

Notele aici sunt de la 1 la 20. Dar cele mai mari note primite au fost doua de 16 si alte doua de 15. Cea mai mica nota de trecere este 8 si au fost destule de 8,9,10. Si de parca 20 de note nu le sunt suficiente, au mai adaugat si cate un + sau -.

Un singur francez a picat proiectul, unii au fost trecuti din mila sau dupa principiul "lasa, ca e baiat bun", altii au primit note "de incurajare", dar destui si pentru merit.

Maine ar trebui sa aflam rezultatele examenelor. Si daca nu am nici o restanta... pot sa incep vacanta!!!! :D
3 ore de somn, in ultimele 60 de ore...
Se pare ca programul pentru predarile la arhitectura este universal valabil. ...Si colegii francezi aveau cearcanele pana la barba.

Din aceeasi serie de comparatii intre iarba mai verde a vecinului si iarba noastra: si aici se schimba data predarilor. Cu o mica deosebire: daca acasa se amana predarea cu o zi, doua, o saptamana, o luna... dupa pulsul colectiv, aici s-a mutat predarea... mai repede!!!
... doar ca sa ne pacaleasca si sa nu vina nici un prof la predare in ziua respectiva. Simpatici oameni!

C'est presque fini, ca comedie aussi!... maine va fi evaluarea pentru distractia asta de 5 luni.
Mi-a placut proiectul pentru ca aici mi-au cerut "sa ma joc mai mult" si asa ceva n-as fi putut face acasa. Predarea a fost insa la fel de criminala... sa nu-mi fie dor cumva!

Dar... am terminat! In sinea mea... dansez. :D twist! ...dar in realitate ma simt si arat ca un zombie. Fug la somn!

Let's shake 'em down ! ;)



Videoclip realizat cu 2000 de ilustratii in acuarela! ... cadru cu cadru. Si eu ma plang ca am de facut de 10 randari. :)

Ilustratii de Irina Dakeva (Wizz Design).

... initial remarcasem doar videoclipul... dar dupa cateva ascultari, te prinde si melodia.
A... si sunt francezi. ;)
Breakbot.
WOOOOOHOOOOOOOO !!!!!

...a se asculta cu volumul la maxim! ;)



...si asta e cu dedicatie!!!

Pentru ca imi aminteste de Ani, Timisoara, Deme, anul I... Ce tineri, frumosi si nebuni eram!!! ...cam asa cum sper vom ramane! :)

Si mi-am amintit asta acum pentru ca din Timisoara acelor timpuri mi s-a intiparit adanc in minte ideea ca trebuie sa plec, sa vad si altceva, sa invat si altfel.
Si uite-ma acum! :D


Je crois que je ne t'aime plus.
Elle m'a dit ça hier,
Ça a claqué dans l'air
Comme un coup de revolver.

Je crois que je ne t'aime plus.
Elle a jeté ça hier,
Entre le fromage et le dessert
Comme mon cadavre à la mer.
........
Alors j'ai éteint la télé
Mais je n'ai pas trouvé le courage,
Par la fenêtre de me jeter :
Mourir d'amour n'est plus de mon âge...
 (lyrics here)

Pentru cei care nu inteleg deloc franceza... ea ii spune ca nu-l mai iubeste... intre branza si desert. :D ...Francezii astia!

Si acum nu sariti din nou pe mine cu subintelesuri si dedicatii! E doar o melodie!! ...care imi place. :D
Pentru ca la nimic nu ma pricep atat de bine... ca la pierdut timpul, in pauzele de lucru la proiect (scurte, dar dese) imi relaxam ochii (cica) cu imagini de tipul "Magic Eye".

In prima am facut fluturii sa zboare...
In a doua am descoperit o silueta...
...Dar a treia mi-a dat un sut in fund si m-a trimis inapoi la lucru. :)) Avea dreptate!

Pentru a vedea imaginile, trebuie sa relaxezi ochii si sa defocalizezi imaginea (sa focalizezi fie in fata ei-incrucisand putin ochii, fie in spatele ei).
Da click pe imagine pentru a o vedea la dimensiunea maxima. Apoi una dintre metode este urmatoarea: te apropii de ecran si focalizezi centrul imaginii, apoi te departezi, metinand focalizarea. Imaginea va deveni mai neclara, dar in cateva secunde ar trebui sa distingi noi forme.
Cu putin exercitiu... e chiar usor.
Am o problema cu finalizarea anumitor activitati. Daca incep sa vad un film trebuie sa-l vada pana la final... chiar daca stiu ca va fi la fel de prost, plictisitor pana in ultima secunda.
La fel fac si cu o carte. Oricat de greoaie, plictisitoare, stupida ar fi... trebuie sa o citesc pana la ultima pagina, desi sunt perfect constienta ce pierdere de timp reprezinta.

Insa acum cativa ani am citit o carte despre nimic, unde nimic nu se intampla, nimic nu era analizat, nimic nu te facea sa intorci si urmatoarea pagina, scrisa in cel mai anost fel posibil... si totusi eu am citit-o. ...Cuvinte insirate neinspirat intr-o carte mica si galbena.
Atat de nervoasa am fost ca am pierdut ore bune din viata citind acea mizerie... incat imediat ce am citit ultima pagina... am inchis-o si am pus-o pe foc. :)) In sfarsit se intampla ceva interesant cu acea carte!!

A fost un caz izolat. Acum am gasit modalitati mai creative de a transforma o carte. Cum ar fi...



Dupa vreo 4 ore de somn, am plecat cu greu la gara, sa luam trenul spre Boulogne sur mer.

In  stilul caracteristic erasmusilor (desi cred ca e ceva in aer in Franta... aici mereu se intarzie), am pierdut primul tren si am alergat dupa urmatorul.
Vreo 20 de oameni... cu ghiozdane in spate si pungi cu provizii... alergand spre tren... cu un minut inainte de plecare. Vizualizati! :D

Am reusit sa ajungem, dar acolo... surpriza! Trenul era plin cum numai in doua personale am mai urcat. Unul Suceava-Iasi, altul Brasov-Sighisoara... cand urcau calatorii din mers, doar ca sa prinda un loc in picioare. Bine... tehnic unul nu se pune, pentru ca eu in acceleratul Brasov-Sighisoara am urcat in jumatatea de tren care se despartea si mergea spre Budapesta... dar asta-i alta poveste!

Bine totusi ca acum eram in Franta si nu in Romania. Dupa cateva minute au adus inca 2 vagoane si am plecat spre mare in conditii decente.

Pe tren... revelatia, revelatiilor!!! Am realizat ca nu mai fusesem la mare de mai bine de 10-12-15 ani... nici nu mai stiu! De pe vremea cand puteam dormi lejer intinsa pe bancheta din spate... pentru ca nu mai erau locuri la hotel.

De cum am simtit miros de mare... m-a cuprins un entuziasm de copil... ce nu m-a parasit deloc pana la plecare. Toata ziua am fost numai un zambet! Dupa cum se vede...
Nisip fin, plaja curata... dar eu nu sunt un mare fan al lenevitului la plaja. Ma plictiseeeesc... Plus ca roscata cu pistrui si piele foarte alba + soare = combinatie dezastruasa, nu love.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...