Animatie facuta in 5 minute. Da... mai e mult pana departe.
Știați că au apărut chipsuri cu noi arome? De shaworma și aripioare picante, pentru amatorii de mall-uri si fast-food.

Pe când chipsuri cu arome de sarmale și salata boeft, pentru cei mai... tradiționaliști?
Sanctus e romanul de debut a lui Simon Toyne, scenarist, regizor și producător britanic, partea a unei trilogii.

Citadela este cea mai mai veche fortăreață din lume, săpată direct în muntele din Ruina, în sudul Turciei. Călugării din ordinul Sanctus, un ordin străvechi, precreștin, despre care se credea că a dispărut, practică ritualuri de o violență șocantă și protejează un secret teribil, care ar putea schimba fața omenirii- Sacramentul.

Un călugăr proaspăt inițiat în acest ordin nu suportă secretul ascuns de semenii lui, așa că evadează din Citadelă, se cațără în vârful muntelui presupus a fi de necucerit și... sare. Dar nu înainte de a sta sus cu brațele desfăcute și capul plecat (sub forma literei tau) suficient timp cât să atragă atenția lumii asupra sa și a mesajului său important, ce așteaptă a fi dezlegat.

Astfel, profeția din biblia eretică începe să se îndeplinească, iar de aici întâmplările se succed într-un ritm alert.

”Singura cruce adevărată se va ivi pe pământ
O vor zări cu toții într-o clipă- cu toții se vor minuna
Crucea se va prăbuși
Crucea se va înălța
Ca să descătușeze Sacramentul
Și să vestească o nouă epocă
Prin moartea-i milostivă.”

Personajele sunt bine construite, credibile, acțiunea e complexă și se desfășoară cu rapiditate, într-un ritm cinematografic. Romanul te ”prinde”; devii parte a povestirii și întorci cu nerăbdare pagină după pagină.

Fanatici religioși, dar și eroi tineri și frumoși, polițiști buni și răi, o poveste de dragoste abia sugerată, acțiune alertă, suspans, explozii, împușcături... par mai degrabă ingredientele de succes ale unui film de acțiune (american, desigur), decât ale unui roman. Dar probabil nici nu va trece mult timp până când bestsellerul va deveni blockbuster.

Later edit: Între timp am citit și Cheia, cel de-al doilea roman al trilogiei. E păstrat același ritm alert, are toate ingredientele primei cărți și totuși, pentru că știam deja cu ce se mănâncă trilogia, m-a prins mai puțin. Povestea se putea termina aici, dar în final happy-end-ul ia o întorsătură [nu chiar neașteptată] dar care permite continuarea. Dacă v-a plăcut prima parte, v-o recomand și pe aceasta.
Etichete: 0 comentarii | edit post
Deși nu-mi amintesc sa fi fost atât de cuminte anul trecut, Moș Crăciun mi-a adus o tabletă grafică. Pe care n-am reușit să o folosesc până acum.

E frustrant că nu știu încă să fac creionul ăla să mă asculte și să facă ce-mi imaginez eu, dar... iată primul desen ever. (dacă lăsați desenul mic, mic, miiic... poate vă și îndepărtați 2-3m de monitor, n-arată chiar rău, nu?)


...Tell Him about your plans.

...Și ce planuri aveam eu pentru începutul acesta de an! În câte locuri voiam să ajung și câte lucruri să fac. Câți munți aveam de escaladat și câți de răsturnat!

Dar... a intervenit viața. Și un mic accident. Așa că prioritățile s-au răsturnat, iar eu am căpătat atribuții noi. Acum am și servici, sunt și infirmieră și menajeră și bucătăreasă, continui să fac bijuterii și (încerc) să le pun și în magazine... Fac de toate, mai puțin să dorm cât aș vrea și să scriu pe blog.

Însă, încet-încet lucrurile merg spre bine, iar eu pot să mă întorc și la scris.
Pentru început, niște recenzii cu care vă amenințasem mai demult.

Numai bine! Și... sănătate! (că vin unele momente în care o apreciezi ca niciodată)

Alexandra
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...