In Iași, primăvara muzicală continuă. Știți copiii care cerșesc prin tramvaie, cântând dăăă neneaaaa șiii mi-e uuuun baaaann? În pauză, cântă... Ai si eu te pego. În cor! Și dacă la primul șlagăr stâlcesc cuvintele cât pot, aici se chinuie să le pronunțe corect- întâi repetau toți versurile (corectându-se reciproc pe alocuri) și apoi începeau pe muzică.

Mă întreb dacă n-ar face mai mulți bani așa... ținând cont de isteria provocată de maneaua portu popularitatea melodiei portugheze (pe care eu n-o înțeleg). Dacă îmi explică și mie cineva... eventual un fan sau un prieten de-al unuia (în caz că nu vreți să recunoașteți), v-aș fi recunoscătoare.

Simțiți? Vine primăvăra, deși nu pare. Au înflorit trotuarele cu zambile învelite în plastic, ciripelele păsăresc, pietonii se îmbrâncesc fericiți... Dar nici un mărțisor.

Cu ocazia acestei frumoase zile de 1 martie, un deștept a parcat mașina lângă pe linia de tramvai, așa că, sătulă de claxonul fericit și înjurăturile primăvăratice ale vatmanului, am decis să fac o plimbare și să merg pe jos până acasă. Zău, eram singura cu o floare și un șnur alb-roșu în piept. Începusem chiar să mă simt prost. Stai să vezi că iar am încurcat zilele și azi e... ieri încă. Dar nu, ajunsă acasă am verificat în calendar. Chiar e 1 martie!

Bine a zis- cine a zis, că începi să apreciezi unele lucruri abia după ce nu le mai ai. Cât de mult mi-au lipsit mărțisoarele când n-aveam unde să le găsesc! Și ce entuziasmată eram că anul ăsta pot să le ofer și să le por.

Hai, mâna sus, cine are un șnur alb-roșu în piept! :)

Vă doresc o primăvară frumoasă și vă ofer un mărțisor muzical.


... și încă unul:

...sau cum comenta cineva pe youtube, Happy Birthday, you genius!

Desire - Under Your Spell by Velvet Touch

Festivalul internațional de muzică de cameră- SoNoRo a ajuns și la Iași. Sunt doar o amatoare în domeniul muzicii clasice, nu vă așteptați la cine știe ce recenzie din partea mea- îi las pe alții, mai pricepuți, să o facă.

Mie mi-a plăcut mult ce am auzit și mi-a părut rău că la Iași a fost doar o singură seară. Dar, ținând cont că nici așa aula Bibliotecii Centrale Universitare nu a fost plină, probabil a fost suficient pentru publicul ieșean.

"SoNoRo este festivalul muzicii de cameră realizat cu pasiune, creativitate și disciplină, având ca rezultat o manieră extrem de modernă de a interpreta muzica de cameră de cea mai bună calitate." Alt Iași

Trivia Stuff: Înainte de concert am vrut să ne lăsăm hainele la garderobă. Dar tantea de după tejghea ne-a măsurat din cap până în picioare la brâu (că nu vedea mai jos) și ne-a întrebat:

-Dar voi... la ce ați venit? La... spectacol? ... În aulă??
-Da, la spectacol. (Normal că la spectacol, că doar nu ne rătăcisem prin bibliotecă la ora aia și ne era prea cald cu paltoanele pe noi)
-Aaa... dar nu pot să vă iau hainele (deși mai erau vreo 15 în spatele ei).
-De ce?
-Pai spectacolul ține până la 9 și eu sunt aici doar până la 8. Nu știu dacă vă mai puteți lua hainele. Nu știu dacă mai vine altcineva în locul meu.
(Serios?!? Ca să vezi... în zi de spectacol, doamna de la garderobă pleacă acasă mai repede.)

Mi-am luat haina, sincer jignită și nu foarte prostită de explicațiile dumneaei. Poate nu eram noi cel mai bine îmbrăcați (deși nu venisem nici în trening, nici în rochii cu paiete) și ridicam puțin media de vârstă a spectatorilor, dar așa ceva...

Am rămas în foier, așteptând deschiderea sălii, iar după noi au venit o mulțime de spectatori ce și-au lăsat totuși hainele la garderobă. Nu știu dacă au primit și ei aceiași explicație stupidă și lor nu le-a fost teamă să plece acasă mai dezbrăcați decât veniseră sau acea poveste era doar pentru copii fraieri ce puteau sta și cu hainele în brațe, ca noi.

Până la urmă, la o a doua încercare, au reușit și hainele noastre să fie agățate de prețioasele cuie. (cică vorbise cu cineva, să vină la ora 21 și să ne înapoieze bunurile)

La pauză, spectatorii- și așa nu foarte numeroși, s-au mai rărit încă puțin. Un rând întreg din spatele nostru a dispărut. Au băut vinul, mâncat fursecul, și-au recuperat hainele și au plecat. Cred că și lor le era frică că își vor pierde blănurile!

După spectacol, doamna 'amabilă' de la garderobă era încă acolo. Sau... poate că era sora ei geamănă pe care o chemase în locul ei?? Am uitat să întreb.

Festivalul Naţional de Film de Scurt Metraj FILMSTUD, ediția a IV-a, are loc între 18 și 20 noiembrie 2011, la Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi -sala Gaudeamus.

Aseară a fost seara de publicitate. Și am avut ocazia de a vedea tot felul de reclame: unele au fost inteligente, altele doar plictisitoare, câteva haioase, unele stupide, iar altele de-a dreptul oribile (dați click pe propria răspundere; rețineti însă- what has been seen can never be unseen). Și încă câteva pe care nu știu în ce categorie să le încadrez.

În această seară sunt filmele românești, iar mâine va fi competiția de scurtmetraje- la CCS Iași, ora 18:00.

Câteva reclame muzicale, văzute aseară (vă las să le etichetați cum doriți):

Ceva frumos, descoperit recent.

NBF-Metafora(Nisipul cald)


Pentru că același drum, parcurs de zeci de ori cu același tren, va fi diferit de fiecare dată. Iar uneori... ai noroc și dai peste oameni frumoși (și vorbăreeeți...). :)

Evelyn Evelyn "Have You Seen My Sister Evelyn" Music Video from Amanda Palmer on Vimeo.

Pentru frumoasa mea mama, un cadou muzical de la formatia ei preferata.
Mama, I'm coming home... urarile ti le spun personal! :)

N-ati ghici nici intr-o mie de ani, asa ca va spun eu: desenele animate. Ooo... da!

De cateva zile, mi-am gasit o alta ocupatie (cand n-am clienti la magazin): ma uit la anime-uri- filme japoneze de animatie (Deja citisem prea mult si incepeam sa sochez clientii. Vaaaiii... dar citesti? O carte asa groasa?? Dar n-am mai vazut pe cineva citind de... )

Revenind la taranii japonezi... Intr-un astfel de film de animatie, un tanar taran japonez asculta in caruta masina "muzica pentru tarani", cantata de un "grup unguresc".  Doar ca in loc de muzica traditionala ungureasca, pe parcursul filmului au tot fost piesele lui Gheorghe Zamfir- Frunzulita lemn adus si Cantec de nunta.

Pai nu? Cand admiri peisaje tipice japoneze, cu campuri de orez... nu-ti rasuna imediat un nai in minte?  Poate si-un tambal?

Acum ceva vreme a inceput la noi moda serialelor coreene. Ehh... alte telenovele, imi ziceam si schimbam canalul. Dar nu stiu cum se face ca reluarile cadeau fix cand luam noi pranzul si televizorul ramanea deschis pe primul canal. Si azi asa, maine asa... pana au ajuns sa protesteze tata si fratele meu daca puneam mana pe telecomanda. Si uite cum... uitandu-ne in timpul mesei la un serial despre o bucatareasa regala, care ajunge apoi primul medic femeie, a ajuns sa-mi placa. As putea sa ma apar sustinand ca era mai altfel, dar cred ca asa ar spune orice telenovelista de cariera. :)) Toate sunt mai altfel. Yeah... right!
Insa, dupa ce m-am uitat la sfarsitul serialului amintit, n-am putut sa urmaresc altele. Or fi fost serialele coreene diferite de restul telenovelelor, dar erau foarte la fel intre ele- aceiasi actori, aceleasi decoruri, povesti asemanatoare...

Vara trecuta lucram in magazinul parintilor (cum fac si acum, de altfel). Si cum clientii nu se calcau in picioare, iar acolo vindeam si televizoare (puse in functiune pentru reclama), am dat din greseala peste un nou serial corean - DAMO- Cronicele frumoasei luptatoare. Asta chiar nu-l pot numi telenovela, ca a avut saracul doar vreo 14-16 episoade, pe cand o telenovela respectabila e trasa de par minim 500 de episoare (si pe cuvant ca nu vorbesc din experienta :P).
Scurtul serial chiar mi-a placut. Poveste frumoasa, desi trista, actiune derulata rapid (cu multe batai :D), actori frumosi si episoade putine. Iar coloana sonora inca imi trezeste o nostalgie dulce-amaruie. :)





p.s: Dupa serialul asta n-am mai recidivat cu altele. Dar acum doua zile au venit niste turisti coreeni... Man! In realitate sunt si mai frumosi! :))

...mai bune decat piesele originale.

Bine, nu chiar acum. In cateva zile.
Nu va pun sa ascultati o melodie in limba nativa a locului, care e atat de muzicala incat n-am cunostinte de nici un artist/trupa care sa cante si in alta limba inafara de engleza. (Ani, aici poti veni oricand cu sugestii care sa-mi antreneze urechea)

Pana atunci... o melodie care m-a binedispus astazi (fara nici un motiv evident):

Credeti in dragoste la prima vedere?
Dar in dragoste la prima ascultare?
Nu ma intrebati ce-mi place exact la piesa asta, ca n-as putea sa raspund. Doar asa e cand te loveste pasiunea, nu? Iar dragostea (de orice fel ar fi ea) n-are nevoie de justificari. :)