
Cred că e primul an în care n-am fost la colindat, de când mă știu. Când eram prichindei ne urcam pe săniuța și tata ne ducea la rude și la prieteni să le cântăm (și încântăm ?!).
După ce am mai crescut puțin mergeam cu vecinii de bloc din poartă in poartă, până înghețam și nu mai aveam voce. Și cu câtă mândrie număram bănuții câștigați!
Mai apoi, eram prea mari să mergem la necunoscuți, așa că mergeam doar eu și fratele meu la bunici. De câțiva ani mergeam doar noi doi la bunica. Care deși n-auzea prea bine, se bucura să ne vadă dând din gură la ușa, știind că a venit Crăciunul.
Anul ăsta... n-am mai avut la cine să mergem.
sursa foto
Enregistrer un commentaire