Sanctus e romanul de debut a lui Simon Toyne, scenarist, regizor și producător britanic, partea a unei trilogii.

Citadela este cea mai mai veche fortăreață din lume, săpată direct în muntele din Ruina, în sudul Turciei. Călugării din ordinul Sanctus, un ordin străvechi, precreștin, despre care se credea că a dispărut, practică ritualuri de o violență șocantă și protejează un secret teribil, care ar putea schimba fața omenirii- Sacramentul.

Un călugăr proaspăt inițiat în acest ordin nu suportă secretul ascuns de semenii lui, așa că evadează din Citadelă, se cațără în vârful muntelui presupus a fi de necucerit și... sare. Dar nu înainte de a sta sus cu brațele desfăcute și capul plecat (sub forma literei tau) suficient timp cât să atragă atenția lumii asupra sa și a mesajului său important, ce așteaptă a fi dezlegat.

Astfel, profeția din biblia eretică începe să se îndeplinească, iar de aici întâmplările se succed într-un ritm alert.

”Singura cruce adevărată se va ivi pe pământ
O vor zări cu toții într-o clipă- cu toții se vor minuna
Crucea se va prăbuși
Crucea se va înălța
Ca să descătușeze Sacramentul
Și să vestească o nouă epocă
Prin moartea-i milostivă.”

Personajele sunt bine construite, credibile, acțiunea e complexă și se desfășoară cu rapiditate, într-un ritm cinematografic. Romanul te ”prinde”; devii parte a povestirii și întorci cu nerăbdare pagină după pagină.

Fanatici religioși, dar și eroi tineri și frumoși, polițiști buni și răi, o poveste de dragoste abia sugerată, acțiune alertă, suspans, explozii, împușcături... par mai degrabă ingredientele de succes ale unui film de acțiune (american, desigur), decât ale unui roman. Dar probabil nici nu va trece mult timp până când bestsellerul va deveni blockbuster.

Later edit: Între timp am citit și Cheia, cel de-al doilea roman al trilogiei. E păstrat același ritm alert, are toate ingredientele primei cărți și totuși, pentru că știam deja cu ce se mănâncă trilogia, m-a prins mai puțin. Povestea se putea termina aici, dar în final happy-end-ul ia o întorsătură [nu chiar neașteptată] dar care permite continuarea. Dacă v-a plăcut prima parte, v-o recomand și pe aceasta.
Etichete: edit post
0 Responses

Publier un commentaire

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...