Cand m-am inscris la cursul Arts plastiques stiam doar ca va trebui sa desenez. Nu ma consider mare geniu artistic, dar la momentul ala parea sansa unor credite obtinute mai usor (pe care oricum nu le pot echivala acasa... dar asta-i alta poveste).

Insa la primul curs am intarziat putin si am avut nesansa de a-mi ramane un sevalet aproape, muuuult prea aproape de fata goala si trista din mijlocul atelierului.
Eram atat de aproape, incat fiecare schimbare de pozitie era o provocare pentru integritatea privirii mele.

N-am o problema cu nuditatea, dar nici macar oamenii imbracati nu fac parte din subiectele mele preferate pentru desen. Era insa prea tarziu sa renunt la curs, si cum alte 2 ore faceam si fotografie... am continuat. Insa m-am invatat minte sa ajung la timp si sa-mi aleg un sevalet bine pozitionat.

Modelele astea par colege cu noi, pentru ca n-au mai mult de 20-25 de ani, dar sunt asa sterse si chiar uratele, incat... da, dezbracatul pare singura varianta pentru ca cineva sa se uite si la ele.
Si stau acolo concentrate, melancolice chiar, cu un aer de copil-pedepsit-sa-stea-gol-in-fata-clasei, dar care isi accepta cu demnitate soarta.
Iar noi le desenam in cate 5 minute in diferite pozitii, dar nu asa cum le vedem, ca ar fi prea usor... ci rotite, in oglinda, cu capul in jos... In fine, nu ma omor dupa exercitiile astea.

Dar la ultima ora am avut surpriza sa gasesc in atelier un model... masculin. Spre deosebire de fete, care pareau pedepsite, legate de un picior sa stea acolo, el parea ca a castigat la loto premiul cel mare... atat era de fericit ca se afla acolo!
Dupa mine... n-arata cine stie ce... dar era atat de mandru de el, de nu se poate! Si ne privea pe toti cu un ranjet pervers, de parca noi toti stateam goi in fata lui! Mai ca-ti venea sa te rusinezi.

La un moment dat, niste fete incepusera sa rada intr-un colt...poate ca nici macar pe seama lui, dar "modelul", foarte jignit, imediat le-a atras atentia ca el lucreaza acolo, se concentreaza, asa ca are nevoie de liniste! cum ne permitem sa-l deranjam??
Ca sa vezi cine lucra acolo!... Cata nesimtire si la ele, dom-le! Sa te apuce rasul la vederea unui tip gol care face figuri de lupta cu un bat, pentru a-si gasi o pozitie buna de pozat. Nu... nici nu era penibil! Deloc!

Trebuie sa recunosc: ca sa tina o bila in echilibru pe pumn, a avut nevoie de ceva concentrare. Dar... de ce??

Niste schite edificatoare. Sunt facute in mai putin de 5 minute fiecare... si nici nu sunt foarte priceputa la asa ceva. Asta mi-a iesit.
In general predau toate desenele la sfarsitul orei. Astea nu le-am predat, tocmai pentru ca nu sunt foarte multumita de cum au iesit. Dar ca idee...

Abia astept ora urmatoare! Oare ne va aduce un model de varsata a 3-a? Asta ca sa epuizam gama de subiecti...