N-am rezistat tentației să nu fac și anul acesta o tradițională baie de mulțime. Așa că am fost la târg.
Dacă în anii trecuți produsele cele mai căutate au fost blănurile de oaie (albe sau roz, lățoase, cu forme ce mai sugerau încă răposatele proprietare patrupede și cu care n-am înțeles ce naiba făceau toți cu ele, de erau așa entuziasmați- Vaaaai, iubituleee... Uite! O blanitzăăă... Luăm și noi?), anul acesta am văzut peste tot pernuțe în formă de... sâni sau de oaie supraponderală.
Un produs ”revoluționar” si omniprezent a fost ”Prințesa bucătăriei”. De fapt, era un produs pentru ”prințesa” din respectivul palat culinar. Un fel de cuțito-răzătoareo-something... cu care puteai curața, tăia, rade sau sculpta din legume floricele, copăcei, omuleți sau orice altceva ți-ar putea impresiona... prințul. În esență aceleași operațiuni pe care le poți face și cu un cuțit obișnuit, dacă ai ceva îndemânare. Dar deh... nu orice cuțit te ridică la rangul de prințesă, nu?
Printre puținele produse lucrate manual descoperite (și achiziționate) de la târg au fost niste superbi cercei din hartie (verzi, normal!), niste săpunuri aromate și doua vase din lut ars.
În rest, multe-multe-multe tarabe cu kurtos, castane prăjite, porumb fiert, turtă dulce, ciocolată de casă. Multe-multe zdrangănele argintii
vandute de oameni tuciurii, produse specifice teleshoppingului (destinate tot ”prințeselor bucatariei”), niște plasme care nu erau plasme, ci...
whatever, dar costau mii de euro (perfect pentru un târg!), oale, farfurii, curele...
La capătul tarabelor, spre sfârșitul nebuniei, era un moșuleț. Întinse o punga neagră direct pe trotuar și așezase acolo câteva jucărioare făcute de el- niște moriști făcute din sticle colorate de plastic, cu buline din hârtie, prinse pe niște bețe de bambus învelite în hârtie creponată. Mai vindea și niste ”mingiuțe” învelite în hârtie colorată și legate cu sfoară. Le vindea cu 1 leu.
Nu se plângea, nu cerșea, ci încerca să facă ceva.
Am apreciat ingeniozitatea și mi-a fost atât de drag de el... Dar și atât de milă...
Nici un copil răzgâiat nu se uita la jucăriile lui demodate. Nici un părinte nu părea că ar fi dat banii ”pe prostii”. Sper, totuși, să mă fi înșelat. Sper să fi strâns măcar câțiva lei. Pentru el ar fi contat oricât.
...Mi-a părut rău ca n-am luat mai multe de la el.
Împărțite în alte zone ale Iașului au mai fost: Sărbătoarea Vinului, Festivalul Dulceții și Sărbătoarea... Izmenelor ?!? (dacă e să mă iau după specificul produselor oferite- ciorapi, egări, papuci de casă și izmene).
Tramvaiele au renunțat pentru câteva zile la
duhoa... mirosurile obișnuite pentru busuioc, mir sau tămâie. Asta ca să nu uităm, cu tot bâlciul, că o sărbătoream, de fapt, pe Sfânta Paraschiva.
La concertul aniversar, cu vedete de talie
necunoscută (click pe imagine), n-am mai stat, ci m-am înghesuit cu toate pelerinele septagenare, în trenul spre casă. Așa că... nu vă pot da detalii despre tradiționalele pătrățele ale lui Alex Velea.
Poate la anu', dacă vedetele vor costa măcar cât scena... voi merge și la concert.
