Sa primesti mesaje cu ‘la multi ani’ si ‘condoleante’ in acelasi text... e la fel de ironic ca scriind ‘la multi ani’ pe coliva. Dar... multumesc oricum. Ironia e a sortii, nu a voastra.
Am o vacanta activa (...oarecum). Oficial lucrez pentru cateva zile la un magazin. In realitate... nu prea transpir. In schimb am atat de mult timp sa citesc... o placere! :D De cand asteptam eu niste timpi morti pe care sa-i umplu cu lectura!
Dar uneori clientii bat personajele cartilor. De exemplu...
-Buna ziua. Aveti icre de porc? -!?!... -Sau... cum se cheama? ...ca tot confund... Creier! Aveti?
-...
(eu da. Dvs?)
Pe langa delicioasele icre de porc, un alt produs cautat a fost muschiul de pui.
Iar alt potential client...
-Buna ziua. Cat e pamantul de flori? 7 milioane 8 sute??? -Nu. 7,8 lei. -Adica 7 milione 8 sute??? -Nu, doamna. 7,8 lei noi... adica 78 de mii de lei vechi. -Adica 7 sute de mii??? -Nuu. adica 7 lei 80. 78 de mii de lei vechi. -Deci... 780 de mii. -Nu. 7,8 lei!! -Aaa... deci 7 milioane 8 sute??? -...!!!...da! -Aaa... da' e scuuump. La revedere.
In caz de nevoie... rupeti punga! :)
Ajunge cam de... juma' de paine, o eugenie sau doua gume orbit.
Breloc realizat prin reutilizarea unei bancnote reale de 1 leu, in folie de plastic (castigata intr-o punga de ceva bun, cu multe E-uri...) + o fundinta rosie + elemente metalice argintii.
Brelocul este unicat, deoarece nu prevad sa castig un alt leu in viitorul imediat... dar poate va purta noroc altcuiva.
Poate fi gasit aici, alaturi de alte frumoase nebunii.
Iar am fost trasa de urechi ca nu scriu pe blog suficient de des.
Dar absenta e un semn bun. Arata ca am si o viata reala, destul de aglomerata chiar. :)
Insa, cand va e foarte dor de mine, aruncati un ochi si pe celalalt blog-aici, probabil am mai mesterit ceva.
Acum astept sa creasca iarba. Si din mult entuziasm, din minut in minut facem cate o poza. Va iesi ceva frumos in final. :D Pana atunci... cateva poze making-of:
Printre despachetat bagaje, proiectat cladiri de birouri, tradus din franceza, trimis comenzi si tratat o raceala incapatanata... dau si interviuri. :D
N-am o regula dupa care caut/gasesc sau ma “impiedic” de un film. Pur si simplu dau peste ele sau dau ele peste mine, vad o imagine sau ascult o melodie care imi place, de la unul ajung la altul si tot asa... intr-o continua miscare browniana.
Asa ca, pentru ca mi-a placut Everything is Illuminated, am cauta alte filme in care a jucat Eugene Hutz (macar atat, ca la concertul Gogol Bordello tot nu merg). Nu am gasit prea multe, dar am gasit unul ce are un personaj inspirat de el- Wristcutters- A love story.
Filmul e la fel de bizar ca si titlul, dar intr-un mod surprinzator de placut. E vorba despre sinucigasi, dar fara a fi o pledoarie pentru a le urma calea. De altfel, cei care s-au saturat de viata asta absurda de multe ori si aleg calea sinuciderii, ajung intr-o alta viata, unde totul e la fel, doar ca... mai rau, mai trist, mai absurd.
Personajul interpretat de Eugene se numeste... Eugene si e un cantaret care s-a sinucis pe scena, turnandu-si bauta pe chitara electrica. Nu stiu daca si acest detaliu e inspirat din viata lui (exceptand faptul ca ar fi mort), dar nu m-ar mira sa fi incercat asa ceva.
Cum era de asteptat, pe coloana sonora se gasessc piesele Gogol Bordello, iar urmatoarea am fredonat-o zile intregi.
Gogol Bordello - Through The Roof 'N' Underground
Daca vreti o poveste de dragoste imediat dupa Dragobete si simtiti asa o pofta inexplicabila de un film care e si o drama si o comedie neagra bizara, cu destule idei interesante incorporate... va recomand Wristcutters- A love story.
Arhitectura si lucrul manual m-au pasionat cu mult inainte de a constientiza acest lucru. Mai apoi, pasiunile s-au copt... si am ales facultatea de arhitectura, iar lucrul manual (devenit handmade intre timp) a ramas un hobby.
La indemnul unei prietene, in februarie acum 2 ani, am inceput sa comercializez diverse chestii colorate lucrate de mine. N-a devenit o mare afacere, desi micul magazin virtual a avut mai mult succes decat am sperat. Am avut insa un nou prilej de a calatori prin tara, pe la targuri, de a cunoste oameni interesanti si de a lega prietenii.
Insa, dupa exact un an, am plecat in Franta si "mica" pasiune a fost in realitate prea voluminoasa ca sa o iau cu mine.
Iata-ma acum, dupa inca un an... lucrand la noile colectii. N-am cautat sa am un ritm bianual atat de precis... dar asa s-a intamplat.
Asa ca... daca nu ma veti gasi pe aici in urmatoarele zile, fie impachetez/despachetez bagajele, fie sunt in atelier. :D
Magazinul FoamBubbles e aici, iar povestile din colorata lume handmade sunt aici.
De vreo 5 ani ma uit foarte rar la televizor. 4 ani am avut cutia doar de decor, acum a venit la pachet cu noua casa, dar rareori il deschid (si atunci cu o tinta directa).
Si sincer, nu ma simt mai putin informata ca pierd niste stiri alarmiste sau mai putin relaxata ca nu vad emisiuni stupide cu pseudo-vedete.
Dar in vacanta... am deschis cutia magica si am dat peste un film, al carui titlu aveam sa-l aflu la sfarsit: Everything is illuminated.
Pe scurt... Un tanar evreu american pleaca intr-o calatorie in Ucraina, in cautarea femeii care i-a salvata viata bunicului sau, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Are doar o fotografie si numele localitatii.
In Odessa apeleaza la o agentie de turism si pleaca la drum intr-un trabant, impreuna cu un batran ursuz, care se crede orb (desi este soferul), cu nepotul sau care va fi translator si cu un caine cam nebun.
Ce vor descoperi la finalul calatoriei e trecutul comun, care ilumineaza totul.
Imi parea cunoscut actorul principal si nu stiam de unde, in ce filme l-am mai vazut. Mi-am amintit dupa doua zile, reascultand asta:
Florence & The Machine- Heavy In Your arms
Videoclipul e creapy, filmul in a carei coloana sonora se regaseste e deosebit de prost, dar piesa e pe repeat in mintea mea, de ceva vreme...
Pentru ca e tarziu, un metal ceva mai light, de somn usor:
- tema: studiu reflexii- diferite materiale (an II)
- tehnica: acuarela
-tema: gradinita cu program prelungit (proiect anul II) -tehnica: acuarela
Ce colorat desenam pe atunci. :) Si ce vremuri... proiecte facute de mana...
Laviu dupa model (Toledo, Spania).
O lucrarea mai recenta, facuta in Lille. Nu e proiect de scoala. Imi exersam mana si-mi omoram timpul, desenand o amintire.
Care e stadiul actual al campaniei (mediatice, cel putin) de inchidere a "magazinelor de vise" nu stiu si nici nu stau cu sufletul la gura sa aflu deznodamantul.
Dar parca s-au mai rarit. Sau... s-au reprofilat (oarecum).
Chioscul etnobotanic de peste drum avea un nume canin. Eeeh... de ceva vreme a aparut un cantar in gemulet si un afis mare: Hrana pentru animale. Cat de inventiv s-au scos, nu?
Si nici macar nu mint, ca doar la nivel metaforic... ce sunt etnobotanicele, daca nu "hrana pentru animale"?
O campanie sugestiva impotriva consumului e aceasta:
E prima lucrare din anul I. Si tocmai de asta sunt foarte mandra de ea! :D
- tema: interior bar/club (dupa model) + logo
- tehnica: laviu cu tus negru si galben
Laviul a iesit dragut, dar am cam stricat bunatate de interior cu logo-ul meu "caligrafic". Ignorati coltul cu un "S" mare, galben, pe el.
- tema: desen dupa descriere - tehnica: acuarela (laviu)
Cel mai mult imi place cerul, care a devenit mai apoi o semnatura in desenele mele.
Deformarea din partea stanga e din cauza fotografiei; restul greselilor mi le asum.
