Azi mi-am dat foc la cursuri. N-am facut un mare foc de tabără, cu dansuri și incantații în jurul lui (deși ar fi fost frumos), ci doar... am aprins focul in sobă cu ele. Rațiuni practice, așadar. Dar am ales foile acelui curs care m-a torturat în acești ani, semestru după semestru. E singurul curs care m-a făcut să mă simt grea-de-cap și mi-a smuls lacrimi de ciudă în seara dinaintea examenului. A meritat-o! (Deși... în ziua examenului îmi reveneam, îmi aminteam ce nu știam că pricepusem vreodată și luam 9 sau 10.)

Și cum mă uitam eu cu satisfacție la vâlvătaie, am realizat că... miroase a sfârșit. Și nu-mi plac sfârșiturile.

Anul VI. Ultimul an. Nu mai am cursuri și asta îmi dă o falsă impresie de timp liber. Periculoasă iluzie. În realitate ar trebui să folosesc timpul ăsta pentru a face practica (obligatorie) de 10 saptămâni și pentru a lucra la proiectul de diplomă și la cel de disertație (noi le dăm în același an, ba chiar dăm disertația înainte de licență).

Facultatea de arhitectură a fost o plăcere și un chin în același timp. Și tare mă sperie gândul că e pe terminate. Pe de o parte am întâlnit oameni excepționali, am văzut și am învățat multe lucruri. Pe de altă parte însă, școala asta îți testează multe dintre limite- Câte zile poți lucra non-stop fără să dormi? Câte critici poți suporta fără să te descurajezi, fără să izbucnești în plâns sau să răspunzi violent (verbal)?

O așa lungă studenție te îngheață în timp, te menține tânăr (deși obosit). Din multe puncte de vedere mă simt la fel ca la terminarea liceului (deși sunt conștientă că m-am schimbat mult de atunci). De asta mă sperie gândul că multe dintre prietenele mele s-au căsătorit deja (de ani buni, unele), ba chiar au și câte un copil pe drum.

Iar eu sunt atât de departe de a-mi dori măcar lucrurile astea...

Am 25 de ani și n-am încă planuri de viitor. Așa că... nu mă mai întrebați ce fac ”după”. Lăsați-mă să mai copilăresc puțin.

Etichete: edit post
4 Responses
  1. copilarim Says:

    Eu inca imi mai tin cursurile in cutie sub pat.... sunt muuuulte. 2 cutii. Imi pare rau de caietele din liceu - mai precis de cele de istorie din a11a si a12a... le-au aruncat ai mei. si cate lucruri interesante aveam prin ele - am avut un profesor care ne tinea non stop in tensiune, dar si stia o gramada de lucruri interesante.
    Copilarie frumoasa in continuare:)!! si bafta :P

    rux


  2. Alexandrrra Says:

    Multumesc! Asemenea! :)

    Si eu am restul cursurilor frumos aranjate in bibliorafturi, pe ani, pe materii... desi sunt aproape sigura ca nu le voi mai rasfoi vreodata.

    Caietele mele de liceu au fost pastrate cu sfintenie de parintii mei cativa ani, pentru fratele meu mai mic. Dar el... nici nu s-a atins de ele. Lenea a fost prea mare.

    Acum... cred ca au ajuns cenusa la ultima curatenie generala. Dar nu-mi pare prea rau dupa ele. Nu sunt foarte nostalgica dupa anii de liceu. :)


  3. Simos Says:

    eu nu mai pastrez nici un curs. dupa cativa ani in care nu am rasfoit nici macar unul, si cand mi-am dat seama ca oricum sunt cam depasite, le-am aruncat pe toate. iar cartile le-am dat cui le-a vrut... acum am mai mult spatiu si mai putin praf :)

    cat despre copilarie... profita cat mai poti! have fun :))


  4. Alexandrrra Says:

    Incerc din rasputeri să trag de timp si sa mai profit putin. :D Deocamdata... pare ca-mi iese.


Enregistrer un commentaire

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...