Festivalul internațional de muzică de cameră- SoNoRo a ajuns și la Iași. Sunt doar o amatoare în domeniul muzicii clasice, nu vă așteptați la cine știe ce recenzie din partea mea- îi las pe alții, mai pricepuți, să o facă.

Mie mi-a plăcut mult ce am auzit și mi-a părut rău că la Iași a fost doar o singură seară. Dar, ținând cont că nici așa aula Bibliotecii Centrale Universitare nu a fost plină, probabil a fost suficient pentru publicul ieșean.

"SoNoRo este festivalul muzicii de cameră realizat cu pasiune, creativitate și disciplină, având ca rezultat o manieră extrem de modernă de a interpreta muzica de cameră de cea mai bună calitate." Alt Iași

Trivia Stuff: Înainte de concert am vrut să ne lăsăm hainele la garderobă. Dar tantea de după tejghea ne-a măsurat din cap până în picioare la brâu (că nu vedea mai jos) și ne-a întrebat:

-Dar voi... la ce ați venit? La... spectacol? ... În aulă??
-Da, la spectacol. (Normal că la spectacol, că doar nu ne rătăcisem prin bibliotecă la ora aia și ne era prea cald cu paltoanele pe noi)
-Aaa... dar nu pot să vă iau hainele (deși mai erau vreo 15 în spatele ei).
-De ce?
-Pai spectacolul ține până la 9 și eu sunt aici doar până la 8. Nu știu dacă vă mai puteți lua hainele. Nu știu dacă mai vine altcineva în locul meu.
(Serios?!? Ca să vezi... în zi de spectacol, doamna de la garderobă pleacă acasă mai repede.)

Mi-am luat haina, sincer jignită și nu foarte prostită de explicațiile dumneaei. Poate nu eram noi cel mai bine îmbrăcați (deși nu venisem nici în trening, nici în rochii cu paiete) și ridicam puțin media de vârstă a spectatorilor, dar așa ceva...

Am rămas în foier, așteptând deschiderea sălii, iar după noi au venit o mulțime de spectatori ce și-au lăsat totuși hainele la garderobă. Nu știu dacă au primit și ei aceiași explicație stupidă și lor nu le-a fost teamă să plece acasă mai dezbrăcați decât veniseră sau acea poveste era doar pentru copii fraieri ce puteau sta și cu hainele în brațe, ca noi.

Până la urmă, la o a doua încercare, au reușit și hainele noastre să fie agățate de prețioasele cuie. (cică vorbise cu cineva, să vină la ora 21 și să ne înapoieze bunurile)

La pauză, spectatorii- și așa nu foarte numeroși, s-au mai rărit încă puțin. Un rând întreg din spatele nostru a dispărut. Au băut vinul, mâncat fursecul, și-au recuperat hainele și au plecat. Cred că și lor le era frică că își vor pierde blănurile!

După spectacol, doamna 'amabilă' de la garderobă era încă acolo. Sau... poate că era sora ei geamănă pe care o chemase în locul ei?? Am uitat să întreb.