In weekend, Copoul e parcul mireselor. Muritorii de rand, care nu isi traiesc cea mai fericita zi a vietii lor, nu prea au ce cauta acolo. Fiecare alee e ocupata de cate un cuplu de insuratei, insotiti inevitabil de (cel putin) un fotograf si un cameraman, plus alti nuntasi ce iti fac semne disperate (dar convingatoare) sa fugi din cadru.

Daca totusi reusiti sa va strecurati si sa ajungeti pe o alee ingusta, curba si cat mai neatractiva pentru fotografi, va puteti bucura de un spectacol unic.
Ieri erau patru cupluri in parc. Se formase deja coada pentru pozele facute langa statuia cu lei, pe pod si in lacul fara apa.

Dar cel mai mult mi-au placut pozele facute in saritura. Mireasa de mana cu mirele, de mana cu nasica si nasicu. Toti patru sarind. Fiecare in ritmul lui. Imaginati-va doar! Eu am incercat sa le fac o poza, dar m-am emotionat asa tare, incat am facut-o cu blitz si am atras atentia periculos de mult asupra mea. Mi-a fost frica de o eventuala mireasa furioasa, ca sa mai incerc o data. Si pentru ca nici poza lor n-a iesit din prima... fotograful i-a pus pe toti patru sa sara... si sa sara... si sa tot topaie vreo 2 minute... doar, doar ii va prinde pe toti in acelasi cadru.
Si totusi... de ce? De ce ai vrea o poza de la nunta sarind? Ce vrea sa spuna artistul?


Speram sa vedem si clasica iluzie optica, cu mirele care isi tine mireasa in mana. Sau mireasa (uriasa, in prim plan) cum il ia pe piticul mire (trimis depaaarte, printre copaci) de o manuta si il scutura. Doar asa, preventiv.
Dar de cand cu photoshopul asta... nici pozele de nunta nu mai sunt ce erau candva. Sunt chiar mai penibile.
Iata numai ce am gasit aici: