Dar mi-am zis ca nu sunt superstitioasa, asa ca... hai sa mai incerc o data. De data asta insa ghinionul a inceput pe 13, dar s-a facut 15 si nu se mai termina.
Eram obosita inainte de a incepe lungul drum spre casa- 2 zile si 2 nopti cu autocarul, doar imaginandu-mi ceea ce ma asteapta.
Dar se pare ca imaginatia mea a fost limitata, pentru ca realitatea surprinde intotdeauna.
Trebuia sa merg cu un autocar din Lausanne pana in Brasov, apoi schimbam cu un microbuz, pana in Suceava. Simplu, nu?
Pai... nu prea. In loc sa vin cu doua mijloace de transport, am schimbat 5! Daca mai pun la socoteala si masinile mici care m-au dus la autocar si m-au recuperat, ajung la 7!! Sunt convinsa ca puteam face si inconjorul pamantului, schimband mai putine mijloace de transport!
Autocarul nostru venea din Franta, din Lyon, numai ca
a facut o pana pe drum. Si dupa 2 ore de stat in soarele amiezii, apare un nenea cu un microbuz, care nu vorbea o boaba de franceza, engleza, germana, ce sa mai zic de romana. Mergea in Cehia, Slovacia si stia doar limba lui. Pentru noi avea doar 3 cuvinte: Romenia, ses (6, am dedus noi) si Zurich.
Buun... hai la Zurich! Am ajuns acolo destul de repede, doar ca sa stam blocati apoi o ora la intrare.
La Zurich, alti soferi cu care ne-am inteles de minune. Vorbeau spaniola, portugheza, un fel de italiana stricata si ceva germana. Nici aici nu ne-a intrebat nimeni de bilete, bagaje sau altceva... si speram doar sa nu ne duca intr-o alta directie.
Am ajuns cu bine la Budapesta. Au condus bine, am recuperat din timp... dar apoi ne-am urcat in autocarul condus de romani. Da!! In sfarsit puteam sa-i intelegem, ca sa vedem cat de incompetenti sunt. N-am mers totusi mult cu ei, pentru ca la Arad s-au gandit ca pentru cei care merg in N e mai bine sa mergem cu un alt autocar pana in Brasov si poate salvam vreo 2 ore.
Buuun... al treilea autocar! Soferul s-a prezentat din primele minute- era genul ala de mustacios nesimtit, marlanul atotstiutor , mai destept decat toti nefericitii care ii ai populau aiurea autobuzul. Ne-a pus si manele, sa treaca timpul mai usor... Si a dat volumul la maxim ca sa le simtim mai bine. Macar cei 3 turisti straini rataciti cu noi, nu intelgeau versurile. Norocosii!!
Din Brasov, ultima masina. Un sofer absolut incompetent, cu o cariera care nu-l prindea deloc, dar macar foarte sincer: ne-a spus de la inceput ca nu cunoste drumul, n-a fost niciodata in zona asta si i-ar prinde bine putin ajutor. Erau la un moment dat vreo 3 gps-uri umane cu indicatii contradictorii, desi scria CLAR directia pe indicatoare. Dar dupa ce au coborat gps-urile... am rams noi. Cu un sofer care nu era in stare sa iasa din Targu Neamt si sa gaseasca directia spre Suceava. Tipam noi din spate ca am vazut un indicator la dreapta!!!
Fir-ar ei de soferi profesionisti si de firma serioas de transport!!! Cum sa trimiti la drum un idiot care nu stie drumul, fara gps, fara harta, fara o minima abilitate de a citi indicatoarele, cu ideea ca va intreba calatorii drumul?
Sunt curioasa daca va reusi sa se intoarca pe acelasi drum. Poate relund fiecare groapa (caci nu a ratat nici una) si trecand cu aceaasi viteza peste trecerile de cale ferata, isi va aminti. Sper doar sa nu se dezintegreze complet masina pana acolo.
2 suruburi si niste piulite de la turela imi cazusera deja mie in freza cand dormeam. Era prima data cand reusisem sa atipesc dupa 2 zile si m-am trezit speriata. Credeam ca era un vis urat. Dar nu... chiar traiam cosmarul! Ma si mir ca am ajuns in cele din urma!
A fost intr-adevar o experienta unica de viata, pe care sper sa nu o mai repet niciodata!
Macar daca luam avionul... de cate ori se putea defecta?
Enregistrer un commentaire