Cam toata lumea a terminat scoala si a plecat deja din Lille. Eu am ramas. Sa sting lumina.
Mi-a placut calatoria asta de 5 luni si parca n-as vrea sa o inchei aici, asa. Am mai ramas cateva zile ca sa mai pot face un ultim ocol francofon, inainte de a ma intoarce in Romania.

Dar de vineri pana marti/miercuri cand voi pleca... sunt cateva zile in care ma imaginam un fel de Bridget Jones, cantand All by my self. Si totusi...

Si totusi nu e deloc asa. Azi dimineata m-am trezit si inca ploua. Era atat de racoare si bine, incat m-a furat din nou somnul. Abia dupa micul meu dejun m-am uitat la ceas. Era... 16:40!!!
Deja credeam ca e o zi pierduta. Dar o vremea atat de placuta, dupa canicula de ieri, era pacat sa o irosesc, asa ca am iesit la plimbare in vieux Lille.

Orasul asta imi pare din ce in ce mai mic. M-am intersectat
la tot pasul cu oameni cunoscuti- de la profesori, la colegi francezi sau straini, pana la altii-intalniti cu diverse ocazii.
Ba chiar am cunoscut o multime de oameni noi. Unul dintre pretextele de azi au fost bratarile mele rasta, care au socializat mai mult decat mine... de cand sunt aici. :) Daca la inceput aveam vreo 10, acum mai am 2. Entuziasmatii au primit cadou cate una.

Tot azi am auzit- din nou, ca my english is amazing! Eu n-as spune chiar ca este atat de grozava, dar daca zic ei...
De cand am ajuns in Lille am mai invat putina franceza, dar am uitat destul de mult engleza. Parca sertarul cu limbi straini din capul meu are un spatiu limitat si era deja plin. Asa ca... am fost nevoita sa scap de ceva engleza din el.

Anyway... pentru ca tot suntem asa de amazing-si eu si bratarile si engleza mea... maine petrec 4 iulie cu americanii cunoscuti azi in metrou.
My american twin e Alexandra-o roscata simpatica, care e nascuta tot in aprilie. Ca sa vezi, cate coincidente!

Well... God bless USA! :)