De mai bine de 200 de ani, "bandele" italiene- fanfare doar cu instrumente de suflat, au avut misiunea de-a populariza muzica simfonica si marile arii de opera in randul publicului care nu avea acces la teatru, in principal din cauza discriminarii sociale. Viorile sunt inlocuite de clarinete, iar vocile de trompete si tube. A luat nastere un nou curent muzical, exclusiv instrumental, inspirat din opera, care pare a se bucura de popularitate si astazi (...din cate ma observat eu aseara).

Concertul de ieri a fost o adaptare a unor fragmente din opera Carmen, in maniera bandelor italiene si pentru veridicitate a avut invitati trei solisti si doi dirijori italieni. Unul dintre dirijori- Pino Minarfa, era complet nebun- omul-spectacol, care a dirijat si orchestra si publicul, sarind si batand din palme cu o energie de invidiat.



Spectacolul a fost in aer liber, pentru a simti atmosfera autentica a bandelor, asa ca n-a avut cea mai buna acustica. Microfoanele au mers prost spre deloc... asta ca sa nu raman eu cu impresia ca doar la concertele de acasa mereu sunt probleme tehnice. Aici nici nu s-au obosit prea mult sa rezolve problema, sa-i dea microfonul mai tare... i-au dat o porta-voce dirijorului...

Dar trecand cu vederea peste acestea, a fost un spectacol inedit si mi-a placut. Am avut ocazia sa vad si o expozitie interesanta, a unui artist african, care mi-a dat idei pentru proiectul meu de la facultate.
Asa ca... am constiinta impacata: macar 2 ore din weekend-ul asta nu le-am pierdut aiurea. Ooo... si cat de multe au mai ramas de irosit. :D