Cand mai vin cu idei din astea geniale, dati-mi una... sa ma trezesc!
Acum vreo 3 luni, cand a trebuit sa alegem un material pe care sa-l reciclam pentru a face un perete, eu am cautat ceva usor de procurat si de transportat la fac. Cineva si-au ales pneuri, altcineva tuburi de carton, cioburi de oglinda, sticle de plastic, cartuse, Iulia a ales ziare, iar eu... am ales pungile de plastic. Se gasesc peeeste tot, sunt usor de procurat si cat de greu poate fi sa le manevrezi, nu?
La vremea aia parea o idee buna. Si profilor le-a placut. Cand am facut o mica mostra- o incercare nevinovata de a croseata o punga taiata fasii... au fost de-a dreptul extaziati! Au tras in toate partile de bucatica aia impletita, au pus-o pe mana sa observe cum se simte pe piele, au mirosit-o, au fotografiat-o... erau ca niste copii cu o jucarie noua!
M-am bucurat si eu... ca s-au bucurat ei. Si nu m-am alarmat prea tare. 3 luni jumate... e multa vreme. Poate vor uita de bucatica mea crosetata, poate reusesc sa trisez cumva, poate introduc alte materiale, ca sa crosetez mai putin, poate, poate... Insa fiecare schimbare de idee a fost sortita esecului: "Dar de ce vrei sa schimbi?! Ai facut incercarea aia asa de reusita... Ramai la ea...(mai ca ma implorau din priviri)" (doar nu vroiati citatul in franceza, nu?)
Eh... si uite-ma azi in atelier, crosetand... cum numai bunica mai stie! Peretele(brisesoleil-in cazul meu) ar fi trebuit sa aiba 3x2m. In urma negocierilor... mi s-a redus pedeapsa la 3m x ...cat ma lasa inima (pana nu ma lasa nervii).
Am lucrat azi 10 ore... cu o scurta pauza la amiaza, maine am inca 10 ore la dispoztie sa termin. Pana la urma, cred ca va iesi chiar interesant proiectul meu, dar deja imi e greata cand aud de crosetat sau orice alt lucru manual. Durerile de spate, bataturile si taieturile... nici nu par importante pe langa plictiseaaala ce m-a cuprins, facand aproape jumatate de zi acelasi lucru.
Colegii ma incuranjeaza zicandu-mi toata ziua "C'est cool ca! " (cred ca e unul dintre putinele cuvinte in engleza pe care le aud, francezii fiind alergici la limba asta...), dor vom vedea maine cat de cool va fi!
Din ciclul "Viata e simpla, noi o complicam inutil"... reusesc eu cumva sa aleg ideile si drumurile cele mai imbarligate, tocmai in incercarea de a face ceva simplu.
Ironia vietii mele!
Acum vreo 3 luni, cand a trebuit sa alegem un material pe care sa-l reciclam pentru a face un perete, eu am cautat ceva usor de procurat si de transportat la fac. Cineva si-au ales pneuri, altcineva tuburi de carton, cioburi de oglinda, sticle de plastic, cartuse, Iulia a ales ziare, iar eu... am ales pungile de plastic. Se gasesc peeeste tot, sunt usor de procurat si cat de greu poate fi sa le manevrezi, nu?
La vremea aia parea o idee buna. Si profilor le-a placut. Cand am facut o mica mostra- o incercare nevinovata de a croseata o punga taiata fasii... au fost de-a dreptul extaziati! Au tras in toate partile de bucatica aia impletita, au pus-o pe mana sa observe cum se simte pe piele, au mirosit-o, au fotografiat-o... erau ca niste copii cu o jucarie noua!
M-am bucurat si eu... ca s-au bucurat ei. Si nu m-am alarmat prea tare. 3 luni jumate... e multa vreme. Poate vor uita de bucatica mea crosetata, poate reusesc sa trisez cumva, poate introduc alte materiale, ca sa crosetez mai putin, poate, poate... Insa fiecare schimbare de idee a fost sortita esecului: "Dar de ce vrei sa schimbi?! Ai facut incercarea aia asa de reusita... Ramai la ea...(mai ca ma implorau din priviri)" (doar nu vroiati citatul in franceza, nu?)
Eh... si uite-ma azi in atelier, crosetand... cum numai bunica mai stie! Peretele(brisesoleil-in cazul meu) ar fi trebuit sa aiba 3x2m. In urma negocierilor... mi s-a redus pedeapsa la 3m x ...cat ma lasa inima (pana nu ma lasa nervii).
Am lucrat azi 10 ore... cu o scurta pauza la amiaza, maine am inca 10 ore la dispoztie sa termin. Pana la urma, cred ca va iesi chiar interesant proiectul meu, dar deja imi e greata cand aud de crosetat sau orice alt lucru manual. Durerile de spate, bataturile si taieturile... nici nu par importante pe langa plictiseaaala ce m-a cuprins, facand aproape jumatate de zi acelasi lucru.
Colegii ma incuranjeaza zicandu-mi toata ziua "C'est cool ca! " (cred ca e unul dintre putinele cuvinte in engleza pe care le aud, francezii fiind alergici la limba asta...), dor vom vedea maine cat de cool va fi!
Din ciclul "Viata e simpla, noi o complicam inutil"... reusesc eu cumva sa aleg ideile si drumurile cele mai imbarligate, tocmai in incercarea de a face ceva simplu.
Ironia vietii mele!
Enregistrer un commentaire