Cand revad pozele astea... deja mi se face dor!

Majoriatatea timpului de vacanta l-am petrecut in Madrid. Dar fiind un oras foarte mare, am alergat toata ziua... si tot mi s-a parut ca am vazut foarte putin din el.

E un oras baroc, intens decorat, cu multe statui pe acoperisul cladirilor inalte (au mania asta - a statuii in varf de bat).
Strazile sunt destul de inguste si aglomerate, iar cladirle inalte... ceea ce da uneori o senzatie de claustrare.
Orasul e insa frumos. Are farmecul lui aparte.

Dar primul lucru pe care mi-l amintesc din Spania... e cerul ala ireal de albastru. Cer pe care n-am nici o sansa sa-l regasesc in nordul mohorat in care m-am intors.

De o vreme incoace ma framanta o intrebarea: Cum recunosti un roman? Care e fata tipica de roman?
Eu chiar nu ma pricep... dar altii se dau specialisti de parca si-au dat doctoratul in asa ceva.

Dupa 2 luni de experinta frantuzita am avut vacanta... si mi-am luat zborul... la propriu (bine, recunosc... am folosit totusi un avion).
E prima mea calatorie atat de lunga, pe care o fac singurica. Dar n-a fost deloc atat de rau pe cat ma asteptam.
Schimband 6 mijloace de transport ( metrou -> tren -> autobuz -> avion -> metrou -> tren) am ajuns in Alcala de Henares- orasul care m-a gazduit pentru aproape o saptamana.

Oricat as incerca, nu pot fi deloc obiectiva cand povestesc despre timpul petrecut in Spania (prietenii stiu de ce).
Mi-a placut mult! Si singurul regret e ca... am plecat inainte de a bloca norul de cenusa traficul aerian. :))

...din nou in camera mea Ch'ti, de 9m2.

Dupa o vacanta atat de intensa am avut nevoie de o saptamana de cursuri ca sa ma odihnesc, sa-mi revin. Dar pentru ca am fost un mic chinez saptamanile astea si am facut in medie 300 de poze pe zi... mai am nevoie de putin timp sa fac o selectie.
Revin in curand, cu povesti ilustrate.

Stiam si eu proverbul "la pomul laudat nu te duci cu sacul", dar pana nu-l vezi aplicat...

Am vrut sa vad un film bun (apreciere foarte relativa de altfel). Si toata lumea mi-l recomandase pe asta.

Buuun. Si l-am vazut. In doua etape. Si am facut abstractie de faptul ca a fost facut dupa o poveste reala.
Ce pot spune de bine despre film: imagini frumoase(pentru un film turistic... ar fi chiar reusit), soundtrack bun, unele cadre chiar memorabile.

.........................shity, shity day!!!

Intr-o singura zi de marti-13 am pierdut un autobuz, un tren si am incercat sa astept pe cineva la un alt aeroport decat cel unde ateriza de fapt avionul. Micile ghinioane... nici nu le mai enumar.

Daca trenul cu care ma intorceam seara acasa ar fi deraiat... nu m-as fi mirat deloc. Pur si simplu se potrivea in tiparul zilei respective.

...Recomandate de Mircea

Franta --> Belgia --> Spania --> Belgia --> Franta -->Belgia -->Franta-->Belgia-->Franta...

...mai mult de jumatate din traseu l-am parcurs deja in prima saptamana(singura!), restul il continui de maine.

Plec din nou, a n-spea oara, in Belgia. Dar de data asta intentionez sa si vizitez ceva acolo-Bruxelles. Prea a fost doar o tara de tranzit pana acum, din care n-am vazut decat un orasel mic, de la granita cu Franta.

Impresii, povesti, poze... la sfarsitul alergaturii.

A venit vacantaaa... cu trenul din Frantaaa... :)

Mi-am inghesuit hainele in bagajelul meu mai mic de 55x40x20 cm (sper!) si plec in curand spre tari mai calde. Caut oameni vechi in locuri noi... si sper sa ne (re)gasim.

Imi place sa calatoresc, dar acum mi-ar placea sa ajung direct, fara a schimba 6 mijloace de transport. Nu s-ar putea cumva?
Frica mea: Am o singura carte cu mine si aia mititica. Ce ma fac daca o termin? ... I need a backup plan! Faaast!!

"Traiesc clipa"... Da, poate ca sunt si traiesc dupa un cliseu. Ei si? In general cuvintele acestea imi explica atitudinea obisnuita in cel mai simplu mod.

Nu-mi merg minunat toate lucrurile aici, dar atat timp cat sunt perfect constienta ca nu am cum sa le schimb, nu-mi concentrez atentia asupra lor. Prefer sa nu-mi pierd timpul cu suparari inutile sau griji pentru un viitor oricum prea nesigur, ci sa ma bucur de momentele frumoase din prezent. Nu sunt ignoranta, dar atentia excesiva acordata unor probleme marunte nu le rezolva neaparat.

Dar azi... azi mi-e dor. Mi-e inexplicabil de dor de anumite momente, persoane din trecut care nu vor mai fi niciodata la fel. Si nu, nu e dorul de casa si nici macar dorinta de a revedea anumite persoane. E o suferinta tacuta, ciudata si fara rezolvare. Mi-e dor de o stare, de un sentiment trait intr-o anumita situatie. Dar chiar daca maine as incerca sa recreez toata scenografia, cu toate personajele, jucand acelasi scenariu in aceeasi locatie... nimic n-ar mai fi la fel, pentru ca noi nu mai suntem aceiasi. Asa ca... stau si sufar in continuare... dupa un sentiment unic, pe care il pot ghici, dar pe a carei nuanta exact nu o pot recrea nici macar in amintire.

Si i-am cerut singurei persoane care ar fi fost mai aproape de adevar... sa ma inteleaga. Si n-a inteles. Cum ar fi putut? Alti ochi, alta perspectiva, alt sentiment.

Stiu... e greu uneori de trait in preajma mea.

Stiu... suna a banc sec. Si totusi... asta fac. Si-mi placeee!

Dupa excursia in Germania (despre care mi-am facut o promisiune personala ca voi scrie, in cele din urma) am socializat suficient cu colegii, incat sa ajungem intr-o alta etapa a relatiei. Semnalul... am inceput sa ne pupam.

Frateee.. si cat ne mai pupam! La fiecare revedere, la fiecare despartire... cu un grup intreg. In general, daca cunosti chiar si o persoana dintr-un grup si mergi sa o saluti (deci NORMAL si sa o pupi...) trebuie sa te pupi cu tot grupul.

Eu, o persoana nu foarte pupacioasa de felul meu, inca nu m-am obisnuit cu obiceiul. Mi se intampla de multe ori sa plec si sa uit "acel ceva". Si le vad ochisorii... cum se uita dupa mine si parca imi spun din priviri ca mai trebuie sa fac ceva inainte de a ii saluta si a o sterge... si totusi... imi dau seama dupa vreo 30m ca IAR am uitat. ...Merdre!

Nici nu ma mir ca francezii nu sunt deloc punctuali. Sunt sigura ca ei incearca... si se pornesc de acasa la timp si se grabesc si se straduiesc... dar daca pe drum se intalnesc cu 2 vecini de palier, 3 colegi din generala, 2 prieteni prin metrou si inca vreo 4 colegi care merg si ei la facultate... pai pana ii iau pe toti la rand....... Clar, iar intarzie!! Dar nu e nici o problema ca intarzie la cursuri cate 15-20, 30min, oricum TOTI ajung tarziu...chiar si profii, ca si ei tot francezi sunt. Dar intra discret in clasa... se aseaza incet in banca... apoi incep "toc-toc" cu toti colegii din jur.

Sincer... mie nu mi se pare deloc politicos asa!! Nu!!! Cel mai bine ar fi sa intri in clasa si sa mergi intai la prof sa-l pupi, apoi sa continui cu toti colegii de pe randul unde stai in amfiteatru.. sau macar cu cei din jurul tau. Si ce distractie ar fi... mai ales ca trei sferturi din studenti ajung cu cel putin jumatate de ora mai tarziu (cursul incepand oricum "la si un sfert").

P.S: Tot prin nordul Frantei, dar ceva mai in vest... la salut se pupa de 4 ori!!! Ma intreb si eu... oare oamenii aia mai au timp sa manance, sa doarma? Sa mai faca ceva in ziua respectiva?

P.S.2: In caz ca am "zgariat" pe cineva pe creier prin folosirea excesiva a cuvantului "pup" si a derivatelor sale... intrebati-va cate zgarieturi adanci am eu...

Ca sa raspund cerintelor de comparatie intre "aici si acolo"... va prezint ilustrarea grafica a diferentelor, in materie de proiectare.

Acasa, de la conceptul initial B(considerat probabil un moft, o "fantezie") as fi ajuns siiigur la A, varianta cuminte.
Aici... de la A, varianta plictisitor de cuminte si de "construibila" am ajuns la B...deocamdata. :)
Aaa.. cred ca reiese destul de clar din desene ca tema e pavilion expozitional. Nu?

Aveam in minte fragmente de idei, foarte familiare... si totusi simteam ca nu sunt ale mele. Apoi mi-am amintit...

After a while you learn the subtle difference
Between holding a hand and chaining a soul,

And you learn that love doesn't mean leaning
And company doesn't mean security.

And you begin to learn that kisses aren't contracts
And presents aren't promises,

And you begin to accept your defeats
With your head up and your eyes open
With the grace of a woman, not the grief of a child,

"Eeei … dragi copii Erasmus, ce sarbatorim noi maine, 20 martie? Nu, nu e prima zi de primavara... nuu, nu e prima zi de weekend...nuu... e chiaaar... ziua internationala a francophoniei!!"

... cu emotie in suflet imi amintesc de poeziile recitate in franceza, la "serbarile" de acasa. Nici macar eu nu stiam bine ce spun acolo. Insa oricum nu conta... Cine asculta asa ceva??

Francezii par a avea resurse inepuizabile de texte, desene, anecdote, menite a ne face mandrrri de tara care ne-a adoptat pentru 5 luni.

Dar, daca stau bine sa ma gandesc, nici nu stiu care a fost punctul culminant al cursului de franceza de azi. Sa fi fost oare mica tema, unde trebuia sa scriem ce ne inspira ziua de 20 martie si citatul « Ma patrie est la langue francaise » ??

Sau... sa fi fost momentul in care am aflat ca profesoara e din Ungaria, mai exact din Transilvania? hmm... grea decizie!

Aproape ca era simpatica cand vorbea de capitala ei, Budapesta, apoi intreba daca si noi, in Romania, avem aceleasi obiceiuri.

.....!!!!!!!!!!...................

Nu, n-am sarit la ea! Dar mai ca-mi venea sa-i spun ceva pe romaneste. Doar asa... sa vad daca intelege.

Ieri, la seminarul Mise en oeuvre, am vizitat un oras industrial din apropiere, pentru a studia un proces de reabilitare, reconstructie a unor cladiri. Principul lor e Zero déchets. ...in realitate nu e chiar zero, raman si deseuri care nu pot fi folosite...dar suna bine, nu? .

Apoi...am mancat frites(cartofi prajiti). In strada. 20 de oameni. La ideea profilor. :D
Saptamana viitoare vizitam o fabrica de reciclare. Apoi... facem un picnic.

...Nici intr-un milion de ani n-am fi facut asa ceva acasa.

Astazi am depus o munca intensa de documentare(a se citi... am stat mai toata ziua pe un scaun incomod, cu mana inclestata pe mouse...) in domeniul reciclarii, reutilizarii materialelor, pentru seminarul Materialite-Mise en oeuvre.

Eh... si rasfoind astazi netul pana i-am indoit toate colturile, am dat peste un site cu lucruri foarte, foarte ingenioase. Si m-a inspiraaaaat... Doar ca nu in domeniul peretilor. In schimb mi-au venit o multime de idei pentru bijuterii. Abia astep sa ma intorc si sa le pun in practica! :D