Dupa 2 luni de experinta frantuzita am avut vacanta... si mi-am luat zborul... la propriu (bine, recunosc... am folosit totusi un avion).
E prima mea calatorie atat de lunga, pe care o fac singurica. Dar n-a fost deloc atat de rau pe cat ma asteptam.
Schimband 6 mijloace de transport ( metrou -> tren -> autobuz -> avion -> metrou -> tren) am ajuns in Alcala de Henares- orasul care m-a gazduit pentru aproape o saptamana.
Oricat as incerca, nu pot fi deloc obiectiva cand povestesc despre timpul petrecut in Spania (prietenii stiu de ce).
Mi-a placut mult! Si singurul regret e ca... am plecat inainte de a bloca norul de cenusa traficul aerian. :))
Alcala e un oras din apropierea Madridului ( vreo 40 de min cu trenul). Comparandu-l cu Madridul e un oras mic, destul de linistit (in ciuda spaniolilor care vorbesc TAAARREE).
E unul dintre primele (daca nu cumva chiar primul oras universitar).
Se crede ca aici s-a nascut Cervantes, asa ca i-au contruit o casa memoriala (pentru ca nu se stie exact unde a venit pe lume) iar statuile cu Don Quijote si Sancho Panza sunt frecvente.
Simbolul orasului e barza si zburatoarele astea chiar au fost lasate sa-i faca cuib peste tot. In orice varf de casa vezi cate una.
Ca si in Lille, caramida(dispusa in functie de inspiratie- pentru rolul decorativ) e foarte prezenta, atat la cladirile istorice, cat si la blocuri.
Palacio Arzobispal
Facultatea de arhitectura din Alcala (curtea interioara)
Un detaliu care mie mi s-a parut haios. Aproape toate geamurile blocurilor au niste copertine de protectie impotriva soarelui puternic. Colorate, cu dungulite, cu terminatia in valurele, pe mine ma duc cu gandul la un balci, la vanzatorii ambulanti de inghetata. Cand ma uit la ele... parca ma astept sa-mi intind cineva zambind un cornet.
La muzeul de arheologie erau expuse reconstituiri ale unor statui, cu tot cu pictura decorativa. Stiu ca in antichitate statuile erau pictate, dar eu le prefer asa cum s-a pastrat pana in zilele noastre- gri, albe (culoarea materialului).
Adica... mai pare fioros leul ala cu coama albastra? Dar razboinicul persan care arata ca un clovn? ... mai bine nu. Ma bucur ca nu le-a venit ideea de a repicta originalele.
Alt lucru important despre Alcala, pe care era sa-l uit. E orasul din Spania cu cei mai multi romani (oficial, peste 19.000), adica 1 din 10 locuitori. Neoficial, ilegal... sunt mult mai multi.
Probabil de asta mi-a placut Spania atat de mult.... M-am simtit ca acasa. Aceleasi pitzipoance... aceiasi baietasi smecheri...
E prima mea calatorie atat de lunga, pe care o fac singurica. Dar n-a fost deloc atat de rau pe cat ma asteptam.
Schimband 6 mijloace de transport ( metrou -> tren -> autobuz -> avion -> metrou -> tren) am ajuns in Alcala de Henares- orasul care m-a gazduit pentru aproape o saptamana.
Oricat as incerca, nu pot fi deloc obiectiva cand povestesc despre timpul petrecut in Spania (prietenii stiu de ce).
Mi-a placut mult! Si singurul regret e ca... am plecat inainte de a bloca norul de cenusa traficul aerian. :))
Alcala e un oras din apropierea Madridului ( vreo 40 de min cu trenul). Comparandu-l cu Madridul e un oras mic, destul de linistit (in ciuda spaniolilor care vorbesc TAAARREE).
E unul dintre primele (daca nu cumva chiar primul oras universitar).
Se crede ca aici s-a nascut Cervantes, asa ca i-au contruit o casa memoriala (pentru ca nu se stie exact unde a venit pe lume) iar statuile cu Don Quijote si Sancho Panza sunt frecvente.
Simbolul orasului e barza si zburatoarele astea chiar au fost lasate sa-i faca cuib peste tot. In orice varf de casa vezi cate una.
Ca si in Lille, caramida(dispusa in functie de inspiratie- pentru rolul decorativ) e foarte prezenta, atat la cladirile istorice, cat si la blocuri.
Palacio Arzobispal
Facultatea de arhitectura din Alcala (curtea interioara)
Un detaliu care mie mi s-a parut haios. Aproape toate geamurile blocurilor au niste copertine de protectie impotriva soarelui puternic. Colorate, cu dungulite, cu terminatia in valurele, pe mine ma duc cu gandul la un balci, la vanzatorii ambulanti de inghetata. Cand ma uit la ele... parca ma astept sa-mi intind cineva zambind un cornet.
La muzeul de arheologie erau expuse reconstituiri ale unor statui, cu tot cu pictura decorativa. Stiu ca in antichitate statuile erau pictate, dar eu le prefer asa cum s-a pastrat pana in zilele noastre- gri, albe (culoarea materialului).Adica... mai pare fioros leul ala cu coama albastra? Dar razboinicul persan care arata ca un clovn? ... mai bine nu. Ma bucur ca nu le-a venit ideea de a repicta originalele.
Alt lucru important despre Alcala, pe care era sa-l uit. E orasul din Spania cu cei mai multi romani (oficial, peste 19.000), adica 1 din 10 locuitori. Neoficial, ilegal... sunt mult mai multi.Probabil de asta mi-a placut Spania atat de mult.... M-am simtit ca acasa. Aceleasi pitzipoance... aceiasi baietasi smecheri...
Mi-a plăcut ce am citit pentru că ai descris frumos locurile pe unde ai umblat. Mi-au plăcut fotografiile, pentru că am văzut şi eu ce ai văzut tu. Te invit la o plimbare virtuală, de astă dată, prin bălgradul de azi să vezi pe unde mă poartă paşii şi pe mine. Deplasările mai lungi le fac doar cu trenul. Mulţam şi de o zi bună să ai parte.
Multumesc si eu pentru vizita si aprecieri.