Acum ceva vreme a inceput la noi moda serialelor coreene. Ehh... alte telenovele, imi ziceam si schimbam canalul. Dar nu stiu cum se face ca reluarile cadeau fix cand luam noi pranzul si televizorul ramanea deschis pe primul canal. Si azi asa, maine asa... pana au ajuns sa protesteze tata si fratele meu daca puneam mana pe telecomanda. Si uite cum... uitandu-ne in timpul mesei la un serial despre o bucatareasa regala, care ajunge apoi primul medic femeie, a ajuns sa-mi placa. As putea sa ma apar sustinand ca era mai altfel, dar cred ca asa ar spune orice telenovelista de cariera. :)) Toate sunt mai altfel. Yeah... right!
Insa, dupa ce m-am uitat la sfarsitul serialului amintit, n-am putut sa urmaresc altele. Or fi fost serialele coreene diferite de restul telenovelelor, dar erau foarte la fel intre ele- aceiasi actori, aceleasi decoruri, povesti asemanatoare...

Vara trecuta lucram in magazinul parintilor (cum fac si acum, de altfel). Si cum clientii nu se calcau in picioare, iar acolo vindeam si televizoare (puse in functiune pentru reclama), am dat din greseala peste un nou serial corean - DAMO- Cronicele frumoasei luptatoare. Asta chiar nu-l pot numi telenovela, ca a avut saracul doar vreo 14-16 episoade, pe cand o telenovela respectabila e trasa de par minim 500 de episoare (si pe cuvant ca nu vorbesc din experienta :P).
Scurtul serial chiar mi-a placut. Poveste frumoasa, desi trista, actiune derulata rapid (cu multe batai :D), actori frumosi si episoade putine. Iar coloana sonora inca imi trezeste o nostalgie dulce-amaruie. :)





p.s: Dupa serialul asta n-am mai recidivat cu altele. Dar acum doua zile au venit niste turisti coreeni... Man! In realitate sunt si mai frumosi! :))