Daca mi-a placut cu adevarat ceva la facultate in Franta, acel ceva a fost excursia de studiu de la inceputul proiectelor. Indiferente de tema, fiecare grupa pleca in strainataturi, pentru a se documenta in domeniu (si) de la altii. Urma sa faci un complex de locuinte, plecai sa vezi blocuri (dar nu numai), trebuia sa faci un pavilion expozitional, plecai sa vizitezi muzee, si tot asa.
Noi urma sa facem un pavilion expozitional in cadrul viitorului muzeu Luvru din Lens si am plecat in Germania sa ne documentam. Am spus deja ca ideea de a te documenta vizitand mi-a placut. Si excursia in sine a fost reusita. Dar la intoarcere... Au inceput sa curga mailurile de la profesori cu lucrarile despre excursie pe care trebuia sa le facem. Cred ca am petrecut mai multe ore in biblioteca si pe net documentandu-ne despre ce am vazut acolo, decat in excursie efectiv. Iar dupa ore intregi de munca... n-am mai prezentat lucrarile, ca n-au mai avut profesorii chef timp de ele.
Si cu asa lehamite de excursia germaneza n-am mai scris pe blog nimic de ea. Pana acum, cand am dat peste lucrarea mai sus amintita si mi s-a facut mila de ea. Am ales din ea un fragment despre Peter Zumthor si Muzeul Kolumba, din Koln. E o lucrarea de arhitectura aparent simpla si totusi impresionanta, a carei frumusete sta in detalii.
...pentru cei puternici care stiu ca arhitectura inseamna mai mult decat doua linii pe-o foaie "de matematica".
"Arhitectura tine de fizic si de experiente(...), nu lucreaza cu lucruri abstracte ca filozofia. Stiind ceea ce faci e important, dar nu de acolo incepe. Totul incepe cu emotii."
Cladirile arhitectului elvetian Peter Zumthor sunt discutate in termeni spirituali pentru ca nu avem un alt mod de a descrie ceea ce el prezinta, desi "arhitectura nu e abstracta, ci concreta", dupa cum insusi spune.
Zumthor singur s-a etichetat ca fiind un fenomenologist, "preocupat de felul in care lucrurile arata, se simt, miros, suna." A construit biserici si capele expresive, dar chiar si cladirile non-religioase tind sa evoce o anumita spitualitate, cum ar fi cutia de sticla a unei galerii de arta din Bregenz- Austria sau baile termale din Vals, un "templu in piatra a ceremoniei imbaierii", in Alpi.
Cartea lui Zumthor- "Atmospheres" e o poetica a arhitecturii si o "fereastra" spre sursele sale personale de inspiratie. Acesta porneste in intregime de la principii legate de natura- materialele de constructie, simturile umane, amintirile altor experiente arhitecturale.
Imaginile spatiilor si cladirilor care l-au marcat sunt la fel de importante ca anumite piese muzicale sau carti ce au devenit surse de inspiratie. De la compozitia si "prezenta" materialelor, la tratarea proportiilor si a efectelor luminii, aceasta poetica a arhitecturii permite cititorului sa recapituleze ce conteaza cu adevarat in procesul de creatie a unei cladiri.
"Gandindu-ma la lumina naturala si la cea artificiala, trebuie sa recunosc ca lumina naturala, lumina pe anumite obiecte, e atat de emotionanta pentru mine incat aprope ca ii simt o calitate spirituala. Atunci cand soarele rasare dimineata- iar eu intotdeauna gasesc incantator, absolut fantastic, modul in care revine in fieacare dimineata- si isi arunca lumina asupra lucurilor, nu pare ca ar apartine chiar lumii acesteia. Imi da sentimentul ca exista ceva mai presus de mine, ceva dincolo de intelegerea mea. Si sunt foarte fericit, foarte recunoscator ca exista asa ceva."(Atmosfere- Lumina lucrurilor)
Aceste principii le-am remarcat intr-una din cladirile sale mai recente, muzeul Kolumba, din Koln.
Incaperea de la parterul muzeului este un spatiu al misterului si veneratiei. Intrarea in ea se face printr-un foyerul aerat, luminos, printre cortine groase din piele. Instantaneu esti transportat intr-o alta lume. Interiorul e vag luminat artificial, dar aerul si lumina filtrata patrund prin perforatiile superioare, sub forma unui fagure urias.
Nu exista o podea propriu-zisa, ci doar o alee rosie din lemn, dispusa in zigzag in lumina difuza, printre ruine si coloanele zvelte din beton.