Intrerup mini-serialul olandez cu o scurta intamplare ce mi-a marcat ziua de ieri si probabil multe altele ce vor urma.
Cu o zi inainte, un scurt schimb de replici intre mama si doi concetateni mai bronzati a facut-o pe aceasta sa incheie conversatia cu "La revedere!... mama voastra de tigani ***" (dupa ce ei erau deja departe) La care eu am sarit ofensata, de parca mi se adresase mie sau unei persoane apropiate. Cum poate sa spuna asta? Ca nu i-au facut ceva asa de grav... De ce generalizeaza? De ce ii considera pe toti asa? De ce le atribuie asemenea adjective? Ca pe mine nu m-a invatat asa... Si alte bla-bla-uri naive de felul acesta.
Dar Universul a tinut sa-mi dea o lectie.
A doua zi, intra in magazin alti 3 africani- clienti fideli ai produselor ieftine din magazinul unde lucrez (jobul meu de vara...). Dupa ce-au cumparat cateva produse alimentare, au inceput sa-mi ceara produse ce erau in partea din spate a magazinului, departe de casa de bani. N-am cazut in plasa (din prima), pentru ca le stiu multe dintre metode. I-am chemat si pe ei cu mine in spate, de fiecare data. Doar ca... in timp ce (2 secunde) m-am intors sa iau un sapun de pe raft, tiganca cu copilul in brate era deja in fata si iesea din magazin. Am avut alt client si abia dupa 1-2 minute am ajuns la casa de bani, pe care am gasit-o trasa de la locul ei, si... cu mai putini bani in ea. Normal ca tiganii nu se mai vedeau nicaieri cand am iesit eu afara, dupa ei.
Nu eram atat de suparata pe ei ca m-au furat, cat imi era de ciuda pe mine si pe ideile mele de incredere, toleranta, nediscriminare...
Si... tocmai cand ma linistisem dupa respectiva intamplare, intra in magazin doi copii tuciurii de la centrul de plasament. (nici pe ei nu-idiscriminez discriminam; copiii sunt copii) Si vin la mine cu Sar'mana, doamna! Ne schimbati si noua niste bani? Va dam de 1 leu si ne dati unul de 5 lei. Eu... sigur, va schimb. Dar iau banii sa-i numar intai. Si cand ii iau in mana... ce vad? 3 din banii de "1 leu" erau de fapt bani de 10.000 lei, care aveau acelasi verde si erau decupati la dimensiunea bancnotelor de 1 leu, apoi ascunsi intre 2 bancnote adevarate.
AAA... am turbat! Vroiau sa ma fure doar cu 3 lei, dar gestul conteaza, nu?
Nu, doamna! Noi i-am gasit pe strada asa! Nu stiam ca nu sunt buni! Da, sigur!!
Mai tarziu, in drum spre acasa, am trecut pe langa un batran care, povestind o intamplare cu niste tigani, ii injura cu sete. In mod normal m-as fi revoltat. Ca nu sunt toti la fel... ca bla-bla... Acum... am participat afectiv la fiecare cuvant urat pe care eu nu as fi indraznit sa-l pronunt, dar respectivul il spunea cu patima.
Mama lor... la toti!
UPDATE: Azi a intrat in magazin o gasca de 10 tigani, care de care mai agitati si mai grabiti sa cumpere primii, incercand (si nereusind) sa ma zapaceasca.
Mi s-a dus vestea in satra ca-s proasta si pot fi furata usor? Gata. De azi am devenit rasista.
Cu o zi inainte, un scurt schimb de replici intre mama si doi concetateni mai bronzati a facut-o pe aceasta sa incheie conversatia cu "La revedere!... mama voastra de tigani ***" (dupa ce ei erau deja departe) La care eu am sarit ofensata, de parca mi se adresase mie sau unei persoane apropiate. Cum poate sa spuna asta? Ca nu i-au facut ceva asa de grav... De ce generalizeaza? De ce ii considera pe toti asa? De ce le atribuie asemenea adjective? Ca pe mine nu m-a invatat asa... Si alte bla-bla-uri naive de felul acesta.
Dar Universul a tinut sa-mi dea o lectie.
A doua zi, intra in magazin alti 3 africani- clienti fideli ai produselor ieftine din magazinul unde lucrez (jobul meu de vara...). Dupa ce-au cumparat cateva produse alimentare, au inceput sa-mi ceara produse ce erau in partea din spate a magazinului, departe de casa de bani. N-am cazut in plasa (din prima), pentru ca le stiu multe dintre metode. I-am chemat si pe ei cu mine in spate, de fiecare data. Doar ca... in timp ce (2 secunde) m-am intors sa iau un sapun de pe raft, tiganca cu copilul in brate era deja in fata si iesea din magazin. Am avut alt client si abia dupa 1-2 minute am ajuns la casa de bani, pe care am gasit-o trasa de la locul ei, si... cu mai putini bani in ea. Normal ca tiganii nu se mai vedeau nicaieri cand am iesit eu afara, dupa ei.
Nu eram atat de suparata pe ei ca m-au furat, cat imi era de ciuda pe mine si pe ideile mele de incredere, toleranta, nediscriminare...
Si... tocmai cand ma linistisem dupa respectiva intamplare, intra in magazin doi copii tuciurii de la centrul de plasament. (nici pe ei nu-i
AAA... am turbat! Vroiau sa ma fure doar cu 3 lei, dar gestul conteaza, nu?
Nu, doamna! Noi i-am gasit pe strada asa! Nu stiam ca nu sunt buni! Da, sigur!!
Mai tarziu, in drum spre acasa, am trecut pe langa un batran care, povestind o intamplare cu niste tigani, ii injura cu sete. In mod normal m-as fi revoltat. Ca nu sunt toti la fel... ca bla-bla... Acum... am participat afectiv la fiecare cuvant urat pe care eu nu as fi indraznit sa-l pronunt, dar respectivul il spunea cu patima.
Mama lor... la toti!
UPDATE: Azi a intrat in magazin o gasca de 10 tigani, care de care mai agitati si mai grabiti sa cumpere primii, incercand (si nereusind) sa ma zapaceasca.
Mi s-a dus vestea in satra ca-s proasta si pot fi furata usor? Gata. De azi am devenit rasista.
Enregistrer un commentaire