A veniiit vacantaaa... cu trenul din Frantaaa Olandaaa! 

N-am terminat inca facultatea; mai am inca un an pentru practica, pregatirea licentei, a dizeratiei (da, noi le dam in acelasi an) si alte activitati de acest fel, dar simt cumva ca s-a cam terminat distractia de pana acum. Si dupa toti acesti ani grei de scoala, greul adevarat abia incepe. Dar pana atunci... vacanta! :)

Cand am plecat cu bursa Erasmus in Franta toata lumea m-a amenintat ca va veni sa ma viziteze. Yeah... right! Au venit doar doua persoane (dar bune :P), iar eu le-am intors vizitele. Anul trecut am fost in Spania, iar acum in Olanda.

Planul era sa vizitam cateva orase importante, iar intre vizite sa ne odihnim si sa vizitam orasul in care ne-am instalat tabara- Eindhoven. Dar planul de acasa...

Eindhoven s-a dezvoltat in epoca industriala, mai ales dupa deschiderea fabricii de becuri Philips, in 1891. Frits Philips (un "fiu al satului"), unul dintre conducatorii companiei Philips a fost un personaj foarte popular, care a contribuit mult la dezvoltarea orasului. A trait pana la varsta de 100 de ani (in 2005), iar in urma lui au ramas atat de multe cladiri, parcuri si statui care ii poarta numele, incat Eindhoven ar putea sa se numeasca orasul Philips.

Desi la origine e un oras vechi (din sec. XIII), nu arata deloc asa. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial  a fost bombardat si a suferit importante distrugeri, iar ce nu a fost distrus in timpul razboiului au demolat ei dupa. Conceptul de patrimoniu nu era luat in considerare in acei ani.
Asa ca astazi toate constructiile sunt relativ noi (construite in ultimul secol), dar mai totul e din si cu caramida: caramida pe jos, pe sus, pe strada, pe trotuar, pe case, pe cladiri de birouri, pe biserici si malluri.


Zonele rezidentiale (chiar si cele rau famate) sunt curate, ordonate, organizate, patratoase, cu multa caramida si aparent nepopulate. Vezi masini si muuulte biciclete parcate, dar aproape nici un om pe strada.
Desi e un oras foarte mare si populat (e al 5-lea din Olanda), ai impresia ca mergi pe strazile unui satuc. Si e bine... initial. Pseudo-casutele insiruite (ce sunt un fel de mini-blocuri), placate cu caramida, si cu un petec de 1m de verdeata in fata, par dragute. Dar ajungi rapid la saturatie. Dupa ce ai vazut o casuta, le-ai vazut pe toate de pe strada respectiva; iar dupa ce ai vazut o astfel de strada le-ai cam vazut pe toate din cartier, din oras...

In prima zi de plimbari prin Eindhoven am rezistat o ora si jumatate, pana sa recunoastem ca murim de plictiseala. In centru, pe stradutele comerciale, prin malluri si pe la terase am gasit si oameni. Dar orasul tot nu a devenit mai atractiv. De fapt, am fost atat de plictisiti incat n-am putut scoate aparatul foto din geanta. Asa ca unele fotografii au ca sursa google maps si poisondtea.

Primul contact adevarat cu Olanda- o parcarea imensa de biciclete in fata garii.
(De cand am pasit pe pamant olandez am fost amenintata ca va trebui sa merg pe bicicleta- 'nu se poate altfel, aici! Dar stiti ce? Expresia 'e ca mersul pe bicicleta: nu se uita niciodata'  e doar o expresie! ...pentru ca eu am uitat. E adevarat ca odata urcata, reuseam sa-mi pastrez oarecum echilibrul, dar n-aveam nici o sansa sa ma opresc la zecile de semafoare din oras. As fi fost un pericol public, asa ca pietonul din mine a castigat. )

O straduta tipica eindhoveana... (remarcati multimea de oameni?)
 
Statuia lui Frits Philips...