Pentru ca Olanda e atat de mica, in maxim 4 ore de mers cu trenul o poti parcurge dintr-un capat in altul (trenurile circula din ora in ora sau chiar mai des, iar ultimele trenuri sunt pana la 2,3 noaptea). Asa ca noi ne-am instalat cam abuziv in Eindhoven si am facut rezervari pentru hostel doar in Amsterdam. Celelalte orase le-am vizitat fiecare in cate o zi. Si de dimineata pana la 11 seara (cand incepea sa se intunece), am avut timp suficient pentru plimbari si impresii. Plecam dimineata inarmati cu sandwich-uri (aparent mancarea olandeza traditionala) si ne intorceam cand nu ne mai simteam picioarele.
Am vizitat Olanda in cel mai ne-olandez mod posibil. Ei au programe rigide si bine stabilite pentru mai toate activitatile zilnice (inclusiv vizitele la bunici, iesiri cu prietenii etc.), atent notate cu zile/luni inainte in agendutele lor (pe care le au incepand de la 10-12 ani).
Noi... in functie de ce visam noaptea, ne hotaram unde sa mergem in ziua respectiva.
Am vizitat Olanda in cel mai ne-olandez mod posibil. Ei au programe rigide si bine stabilite pentru mai toate activitatile zilnice (inclusiv vizitele la bunici, iesiri cu prietenii etc.), atent notate cu zile/luni inainte in agendutele lor (pe care le au incepand de la 10-12 ani).
Noi... in functie de ce visam noaptea, ne hotaram unde sa mergem in ziua respectiva.
Asa se face ca am ajuns in Utrecht, in loc sa mergem intr-o rezervatie naturala cu olandezii (cu bicicletele, normal!!).
Dupa un popas de-un sandwich in curtea interioara a unei manastiri (amenintata si ea sa fie desfiintata precum altele si poate transformata in bar, biblioteca sau orice altceva necesar in zona) am parasit centrul istoric al orasului si ne-am indreptat spre campusul universitar. Ca deh... ca niste studenti arhitecti ce suntem am vrut sa vedem si ceva arhitectura contemporana.
Si am mers... si am mers... si am mers... si in trecere am vazut casa Schroder...
si am mers... si am mers... si am mers... si am injurat-o in gand pe don'soara de la punctul de informare turistica care ne-a spus ca nu e departe... si am mers... si am mers... si am iesit din harta data de la punctul de informare... si am mai mers... si am mai mers... si dupa cateva ore am ajuns.
Campusul era ca un mini-orasel... in care pasteau oile.
Campusul era ca un mini-orasel... in care pasteau oile.
Imi pare rau ca dupa efortul de a ajunge acolo n-am facut poze mai multe si mai reusite. In primul rand pentru ca eram prea obosita sa mai tin si aparatul foto in mana si apoi pentru ca cineva (yeah, you) a luat in excursie obiectivul gresit.
Dupa vizita in campus ne-am desteptat putin (probabil ne-am molipsit de acolo) si ne-am intors in centru cu autobuzul. Ne-am plimbat aiurea pe stradute, cu nasurile lipite de vitrinele unor magazine haioase, pe poduri si de-a lungul canalelor si ne-am bucurat de farmecul orasului. Casutele insiruite de-a lungul canalelor sunt mai dragute decat orice magneti de frigider a-ti putea gasi. Fiecare casuta are un stil aparte, o anumita culoare a caramizii, a tencuielii sau a obloanelor, creand insa o imagine unitara impreuna cu celelalte. (Cred ca asta nu mi-a placut in Eindhoven- casele insiruite erau toate la fel).
Canalele sunt navigabile, iar pe malul lor, la nivelul apei, gasesti din loc in loc baruri, restaurante, magazine sau hamace si leagane. Sunt multi turisti (inclusiv romani care se cred singuri acolo), fara a fi insa nebunia din Amsterdam. Ai loc sa te plimbi, sa respiri si sa te bucuri de un oras frumos.
Frumoase poze ... si destule :P
Da... si foarte macro, nu?
Normal ca ti se par frumoase. Ce sa spui si tu? :P