...și noi.

A venit primăvara! În sfârșit! De atâta stat cu nasul în cărți și-n monitor... nici n-am observat. Dacă ați văzut pe cineva cu palton cel gros, când toată lumea era în tricou... eu eram aia!

Poate sunt eu primăvăratică și entuziasmată de vremea asta per-fectă, dar am impresia că nu doar eu sunt așa.

Azi, în tramvai, o fată a început să cânte. Credeam inițial că ascultă muzică cu căștile pe urechi și lălăie fără să-și dea seama. Dar nu... pur și simplu cânta. Nici nu mai conta că afară era soare și ea cânta Ploaia, de la Cargo. Cânta prea frumos și situația era mult prea ciudată și simpatică în același timp.

Tramvaiul era plin, dar nimeni nu a părut deranjat, nimeni nu a înjurat-o sau i-a spus să tacă. Toată lumea zâmbea. A fost frumos! Am coborât cu un zâmbet până la urechi.

Aaa... și la refren, timid, au început și alții să cânte. :)
Superb!