Am fost și eu, să am de unde veni. Că era ultimul Bal al Bobocilor ce mă mai prindea studentă.
Fie m-am băbit eu (și nu înțeleg noile generații de piți-arhitecte), fie aveam prea multe pe cap și n-aveam starea de spirit potrivită, fie nu m-am regăsit în temă (organizatorii sunt cei născuți în '89; noi ne-am născut în comunism, iar bobocii la vreo 4 ani după căderea lui), fie...
Și-așa a mai trecut o seară.
Apropo de asta... cu babitul (da si eu tot in comunism m-am nascut)... Nu stiu daca tu te-ai intalnit cu situatia cand noi astia generatia de pana in 89 suntem compatimiti de cei nascuti dupa, care intre noi fie vorba HABAR nu au cum era atunci si ca pe langa nevoi si probleme (care nu par a fi foarte absente acum din peisaj) am avut parte si de multe lucruri frumoase care acum lipsesc aproape cu desavarsire.
Eu nici daca as fi odihnita, fara probleme si cu mare chef de chef (haha) nu m-as putea simti bine la noile "bairamuri"... probabil ca nu imi prieste mie muzica bubuita de nu mai stie despre ce e vorba (probabil pt a scuti momentele cand nu ai ce discuta), fumul gros de nu ai ce respira (am oricum intoleranta la asa cvea) si.... pana la urma de ce se fac chestiile alea? parada a modei, a fitelor.. or what? Acum nu ma refer la balul la care ai fost, se intelege!
Mai, pe mine nu m-a compatimit nimeni ca m-am nascut in comunism, dar nici nu pot spune ca am amintiri frumoase de atunci. Sau amintiri urate, sau orice alt fel de amintiri. Eram prea mica si singurele pseudo-amintiri s-au format din povestile parintilor despre mine in vremurile acelea.
Iar lucrurile frumoase de atunci cred ca erau mai mult legate de un alt fel de a copilari (fara mess, jocuri pe calculator si ore in fata televizorului), decat de comunism. Pe care in sine... nu-l regret.
Legat de petrecerile astea... pentru mine conteaza compania (in primul rand) si apoi starea de spirit. In rest, nu e foarte importanta locatia si pot ignora fumul, fitele si altele. Dar daca nu am starea potrivita... mai bine dorm. :)