Dacă nu v-au impresionat ochișorii ăștia triști...
Frumoasa din imagini a intrat ieri la noi în curte și n-a mai vrut să plece. E cuminte, e deșteaptă, dar nu mai avem loc și de ea. Avem deja doi căței (și tare mă tem că peste vreo 2 luni vor fi mai mulți), care n-au fost tocmai fericiți când au văzut-o.
Nu vreți să o adoptați? Abia așteaptă să aibă și ea un nume. Noi îi spunem "Cățel" deocamdată, pentru că nu vrem să ne atașăm prea mult de ea.
Cu câteva bobițe de soc, niște frunze de... ceva (dacă recunoașteți arbustul, luminați-mă) și un marker, am salvat ziua de ieri.
Ta-daaam!!
Folosisem plantele ca decor în pozele cu noii cercei și era păcat să ale
arunc pur și simplu. Mai ales că bobițele de soc pătează hârtia cu o
culoarea așa frumoasă.
Noii cercei vor disponibili în curând, în magazinul FoamBubbles.
...lampioane - Record mondial.
Iași - 3 iunie 2012.
Și după...
Pfuu... ce praf s-a depus pe blogul meu!
Ziua e mai lungă vara, dar cum tot 24 de ore are (știu, v-am spus o mare noutate), cumva n-am reușit să mai scriu pe aici. Am zeci de postări nefinalizate, care așteaptă cuminți să le vină rândul. Sau toamna.
Și totuși ce fac vara asta de sunt așa ocupată? Păi... îmi petrec vacanța la munte. Sau în Bucovina. Care variantă sună mai bine? Înainte de a mă invidia, să știți că asta înseamnă de fapt că sunt acasă și nu la vreo pensiune, iar ”vacanță” e un fel de a spune. De multă vreme nu m-am mai trezit la 7 fără și n-am mai muncit atât ca în ”vacanță”...
Dar e bine așa. Printre picături mai am timp și de arhitectură, și de pictat, și de citit, și de bijuterii, ba chiar și de plimbări prin pădurile de brazi de care mi-era dor. De net am mai puțin timp. Dar e binevenită și o cură din aceasta.
Pentru că am cumpărat de ceva timp un ”lichid de mascare” (drawing gum/ masking fluid) și n-am avut timp să-l încerc până acum, am mâzgălit ce se vede mai jos. Părțile albe au fost protejate de cauciucul ăsta lichid, pe care l-am îndepărtat la sfârșit. Nu sunt mari opere de artă, dar a fost un experiment reușit.
Când am cumpărat șmecheria asta utilă, pe care o căutam de mult timp, dar nu știam cum se cheamă, entuziasmul mi-a fost tăiat de vânzătorul care m-a întrebat sec: Dar știi ce e ăsta? Cum se folosește? Nu... dar îmi place așa mult borcănașul... Mda! Probabil îmi luasem, din greșeală, fața tâmpă cu mine. ...în loc de cea artistico-boemă, cu ochi integenți. Se mai întâmplă.
Voi ce mai faceți? Pe unde vă petreceți vacanța caniculară? Ce filme ați mai văzut? Ce cărți ați mai citit? (Eu am câteva bunătăți pe care mi le doream de muuult și abia aștept să ajung la ele. Însă, deocamdată mă plimb cu gândul prin America.)
O vară frumoasă, dragilor!
Lălăia cineva că vara nu doarme. Tot de la caniculă, frate de suferință?
Nici eu nu dorm. Și nici nu mănânc... Și nici nu lucrez... Stau cu o carte în mână și cu un ventilatoraș în cealaltă... și aștept toamna. Sau măcar o ploaie. Dar în Iași furtuna a uitat că dupa fulgere și tunete ar fi drăguțe și niște picături.
Așa că plec. Mă refugiez între alte betoane, dar cu pădurea în spate. Sper să pot respira. Și dacă nu mă topesc de tot, ne mai citim.
...scriam eu acum câteva zile, dar din motive tehnice public abia acum.
Între timp, am plecat din Iași și-am ajuns acasa. E răcoare și e bine. Vara pare mai frumoasă de aici. Încet, încet, rotițele reîncep să se învârtă... apatia mă părăsește... și încep să am din nou chef de lucru, de scris, de... viață.
Nici eu nu dorm. Și nici nu mănânc... Și nici nu lucrez... Stau cu o carte în mână și cu un ventilatoraș în cealaltă... și aștept toamna. Sau măcar o ploaie. Dar în Iași furtuna a uitat că dupa fulgere și tunete ar fi drăguțe și niște picături.
Așa că plec. Mă refugiez între alte betoane, dar cu pădurea în spate. Sper să pot respira. Și dacă nu mă topesc de tot, ne mai citim.
...scriam eu acum câteva zile, dar din motive tehnice public abia acum.
Între timp, am plecat din Iași și-am ajuns acasa. E răcoare și e bine. Vara pare mai frumoasă de aici. Încet, încet, rotițele reîncep să se învârtă... apatia mă părăsește... și încep să am din nou chef de lucru, de scris, de... viață.
...nici nu mai am nevoie de ceas. Când aud ciripit de păsărele... mă culc.
Pfff... S-a terminat House M.D... S-a terminat sezonul opt din Anatomia lui Grey și primul sezon din Once Upon A Time (care a fost chiar drăguț, apropo).
La ce seriale mă mai uit?????
...A, da. Peste exact o lună termin facultatea și prezint proiectul de diplomă. Care... încă nu e.
Ok. No more TV Shows for you, Missy!
I-am cumpărat mamei o carte de bucate (aia ”clasică” deja- de Sanda Marin, că o pierduse și plângea după ea) și răsfoind-o mai-mai că mi-a venit cheful de gătit. Dar inițiativa n-a fost primită cu entuziasmul preconizat, ci cu replica ”și eu ce mai fac?”. Mda... și nu de la mama a venit replica. :D
Și dacă tot începea să mă prindă microbul gătitului, am încercat să mă uit la Master Chef. Dar...
N-a fost unica tentativă. Am încercat și în alte rânduri să mai fur niște secrete culinare. Dar am abandonat din nou după alte câteva minute. Avem zgârieturi adânci pe creier de la exprimările concurenților și a celor 3 crai. Da, Șef. Bine, Șef. ...mai bine le spuneau să trăiți Șefu'... era mai neaoș.
În inocența lui, un concurent le-a spus Buna seara, domnilor. Replica nu s-a lăsat așteptată Noi nu suntem domni, suntem chefi! (oh, really??). De când se exclud termenii aceștia între ei? În fine... nu că ar fi ei niște domni. Dar... oare bărbați mai sunt? Sau alte cuvinte mai intră în descrierea lor? Sau ei sunt doar... Chefi ...Master Chefi? (Nu sunt chel/blond/constipat ...sunt Chef!)
-Ce sunt aceștia?
-Morcovi.
-Greșit! Sunt Baby Carrots!
????
Incomplet... poate. Dar greșit??? Ok, sunt niște morcovi mai mici. Dar nu sunt tot morcovi???
Eh... de-acum gata cu televizorul. Adio și-un praz verde! ... că am și eu morcovii mei de care trebuie să mă ocup (...și nu, nu sunt baby carrots).
Jurnalul unui iubitor de rom, cum a fost adaptat titlul în română, e
un film prost. Și inutil. Despre mai nimic. E ca discursul unui om beat (o altă
posibilă explicație a titlului)- fără cap și fără coadă, cu idei bune începute și
apoi abandonate, cu scene și replici inutile. Poate și scenariul a fost scris
la beție și atunci părea genial. E unul dintre puținele filme în care nici
măcar Johnny Depp nu mi-a plăcut (o altă prestație slabuță, într-un film prost o
are în Turistul).
Nu scriu despre filme care m-au lăsat indiferentă; doar despre cele bune
și despre cele care ar trebui evitate- ca acesta. 2 ore din 24 e totuși o
risipă mult prea mare. Mai bine dormi.
Când eram mic eram foarte timid- cel mai timid om din câţi cunoşteam. Dar nu cunoşteam foarte mulţi. ...pentru că eram timid. (Neomagicianul Mydas- Românii au talent)
...pentru că am fost acasă și-am dat de televizor. :D
E un film emoționant, despre un cal ”miraculos”, ce trece prin război
schimbând destine. Dacă războiul scoate la iveală ce e mai urât din oameni,
calul i-a făcut să-și arate și altă latură. Joey, calul de luptă, n-a avut o
viață ușoară în timpul primului război mondial, dar a întâlnit peste tot oameni
care l-au iubit și l-au îngijit, uneori chiar cu prețul vieții.
Deși filmul regizat de Steven Spielberg a fost complet ignorat de
Oscaruri, merită văzut. Cu (cel puțin) o batistă alături. (da, da... știu că voi nu...)
Am pus la treabă mașina de cusut și mi-am făcut cadou o pernuță- cățel. Verde. Pentru ziua mea care tocmai a trecut... și pentru cea care vine în curând. Păi, nu? Dacă nu mă felicit și-mi fac cadouri singură... nu mulți se înghesuie. :D
Pentru How-It`s-Made marca FoamBubbles, vă invit să-mi vizitați celălalt blog.
...acum și în varianta colorată. :)
Tehnica: laviu (+ tuș negru)
Timp de execuție: 20-40 minute
Mai multe (vor fi în curând) aici.
Timp de execuție: 20-40 minute
Mai multe (vor fi în curând) aici.
Azi nu mă împac bine cu vorbele. Așa că vă las cu niște desene (să zicem).
În vacanță am stat acasă și-am hoinărit doar cu gândul, pe hârtie, prin locuri dragi care mi-au rămas în suflet și... în galeria mea DevianArt. (...asta dacă aveți răbdare să căutați fotografiile și să vedeți dacă am făcut o treabă bună... sau nu.)
Tehnica: liner negru +/ cărbune +/ acuarelă
Timp de execuție: 5-30 minute/ fiecare
Stil: not-givin`-a-damn
Mai multe mâzgâleli: aici (în curând).
În vacanță am stat acasă și-am hoinărit doar cu gândul, pe hârtie, prin locuri dragi care mi-au rămas în suflet și... în galeria mea DevianArt. (...asta dacă aveți răbdare să căutați fotografiile și să vedeți dacă am făcut o treabă bună... sau nu.)
Tehnica: liner negru +/ cărbune +/ acuarelă
Timp de execuție: 5-30 minute/ fiecare
Stil: not-givin`-a-damn
Mai multe mâzgâleli: aici (în curând).
The Artist (Artistul) e un omagiu adus filmului mut. E un film despre începuturile
cinematografiei, despre trecerea de la filmul mut la cel vorbit și apoi la cel
muzical.
Povestea e prezentată într-un mod inedit pentru vremurile actuale, în care
deseori se pune accentul pe efectele speciale și nu pe subiectul în sine al
filmului. E o dovadă în plus că poveștile frumoase nu au nevoie nici măcar de
cuvinte pentru a fi transmise, imaginile alb-negru fiind suficient de expresive
pentru a transmite emoții.
Hugo un film sensibil despre Parisul anilor `30, despre curaj,
prietenie, despre oameni și visuri, despre începutul plin de succes al
cinematografiei și declinul ei ulterior.
Hugo e un băiețel orfan, ce
trăiește într-o gară din Paris, întorcând ceasurile mecanice. În ochii lui
albaștri se află poate prea multă înțelepciune pentru vârsta lui: În mașinării nu există piese în plus. Iar
dacă întreaga lume e o mașinărie gigant, atunci nici el nu e în plus. Trebuie
doar… să-și găsească menirea. Încercând să repare un misterios omuleț
mecanic ca să aibă un prieten, de fapt, Hugo va repara… oameni.
Deși foarte diferite între ele, ambele filme au ceva în comun- poveștile
frumoase, de care parcă am uitat să ne bucurăm. Prea multe filme cu subiecte
inedite, șocante chiar sau extrem de alambicate am văzut în ultima
vreme, iar alternativa rom-com / chick-flick e rareori satisfăcătoare.
Încă mai am (avem?) nevoie de povești simple, spuse frumos, cu adevăruri aparent
banale, dar etern valabile.
Am auzit că v-ați topit de dorul meu, așa că m-am întors! :D
Au trecut două
săptămâni (deja?!) de când am terminat și prezentat (în sfârșit!) prediploma și disertația. O
(prea) lungă periodă m-am mințit singură că am depășit momentul și mi-am luat
gândul de la ea, dar n-a fost chiar așa. Ziua susțineam că m-am relaxat și am
uitat de prezentări, dar în vis... nu mai aveam pe cine păcăli. Într-o noapte
încercam să ordonez visul, să-l structurez pe capitole și să elimin părțile inutile.
Cum să faci (sau să încerci măcar) așa ceva cu un vis??? Mda... e clar că
depășisem momentul, nu?
Așa că am început
un tratament intensiv- filme, cărți, desen si ceva muncă- pe ici, pe colo. Și
ceai de sunătoare. Pe scurt... m-am întors acasă. Și e bine. Deocamdată.
Cu ce-am desenat, vizionat, citit... mă voi lăuda în zilele următoare. Că oricum va
fi Paștele și nu va citi nimeni. :D
Da, măi! Noi, bucovinenii, așa înțelepți suntem... de putem da lecții! :D
