Daca-mi spuneti ca sunt inca un copil, nu ma supar. Chiar arat cu mult mai tanara decat sunt in realitate si nu ma grabesc deloc sa imbatranesc.

Ba chiar mi-e mila de cei care au lasat copilul din ei sa moara si au ajuns atat de cinici incat nu mai pot gusta genul acesta de film.

Povesti vechi de cand lumea sau deosebit de futuristice par firesti in lumea colorata a animatiei. Iar expresivitatea unui personaj animat, bine conturat, e greu de egalat de un actor in carne si oase (si nu, Jim Carey nu face o treaba buna).

Luand-o cronologic, ultima animatie vazuta e Toy Story 3. N-am vazut nici 1, nici 2 si m-am oprit asupra ultimei parti pentru ca m-am impiedicat de numele asta printre toate nominalizarile si am devenit curioasa.

Probabil ca succesul se datoreaza si povestii care ilustreaza momentul de trecere dintre copilarie si adolescenta, cand renunti la jucariile care ti-au bucurat copilaria.

Si asa te ia un dor de copilarie si de omuletul simpatic care ai fost candva...

Filmul se vrea emotionant, amuzant... Si chiar e. Poate ca da putin spre siropos... dar e dragut oricum. Si pentru ca m-a determinat sa fac inventarul mental al jucariilor mele demult uitate, are punct in plus pentru mine.

Reteta e clasica: un geniu malefic, dar neaparat cu un suflet mare (intr-un final) + 3 fetite inocente, simpatice + multe personaje mici si galbene, cu scopul unic de a starni rasul. Si sunt atat de draguti umflatii aia galbeni, incat vrei vreo 5 acasa, dupa ce vezi filmul.

Merita vazut!

E ceva mai putin colorat, mai cenusiu, decat un film de animatie obisnuit. Asta pentru ca personajele sunt ceva mai grotesti, glumele mai morbide si se inspira putin din Frankenstein. Dar, desi umorul are ceva accente mai intunecate, nu e chiar o comedie neagra. Gradul de dragalasenie ramane foarte ridicat, chiar daca personajele principale sunt un creier intr-un borcan, un iepure sinucigas, un Igor cocosat si o fata-Frankenstein.

Mie mi-a placut!

L-am vazut mai demult, dar mi-a ramas intiparit in memorie. Mai special la povestea asta e personajul principal- un batranel. Si nu intalnesti multe animatii cu personaje de varsta a 3-a, care sa-si ia la propriu casa in spinare si sa plece in lume in amintirea persoanei iubite, avand ca tovaras(nedorit) de companie un baietel care vrea cu orice pret sa ajute. E o poveste emotionanta, ce merita vazuta!

Si uite ca pornind de la ceva amuzant, trecand prin ceva emotionant, ajungem la ceva de-a dreptul depresiv.

Aici culorile nu mai sunt cenusii, ci lipsesc aproape cu desavarsire (exceptie fac cateva accente rosii).

Filmul incepe cu o fetita timida, singuratica, din Australia, care isi face un prieten prin corespondenta- un american cam ciudat, de varsta mijlocie. Povestea continua cu un realism crunt: fetita creste, devinde alcoolica, iar Max (care suferea de o boala psihica) moare.

Filmul este alb-negru si este realizat intr-o maniera interesanta, mai putin utilizata.

Dar daca vreti ceva cute & fluffy, sa va dea buna dispozitie si chef de viata... nu va luati dupa trailer, cautati altceva.

Ooo... si cate alte filme de animatie ar mai fi:

-Hood winked (povestea Scufitei Rosii- actualizata intr-o maniera mega-amuzanta)

-Cloudy with a chance of meetballs (alt savant zapacit intr-o poveste simpatica)

-Monsters Inc. (mai vechi, dar merita revazut)

-Bee Movie

-clasicele deja Ice Age

-Open Season (1 si 2-faine, 3- m-a plictisit grozav)

-Kung Fu Panda (unul dintre preferatele mele)

si cate altele.

Mai bine ma opresc aici, ca as putea continua toata ziua. :))