Inca nu stiu exact ce m-a de terminat sa mai fac un blog. Si nu, nu e plictiseala care ma copleseste, cum ar putea crede unii. Probabil tocmai lipsa timpului de a vorbi cu toata familia, toti prietenii, colegii... si de a povesti aceleasi si aceleasi intamplari. Si pe sistemul... mai pune si tu mana pe mouse si citeste pe blog ce mai fac... Ta-dam!

Mda... nu stiu ce ar trebui sa scriu in prima postare... asa ca voi incepe, absolut banal, cu inceputul.
Cred ca e deja o luna, daca nu cumva mai mult, de cand am aterizat in orasul asta ploios si aparent neprimitor- Lille ( cunoscatorii stiu ca nu le am cu localizarea exact in timp-respectiv date, ore...si cu siguranta ma vor ierta pentru lipsa preciziei). In seara in care am ajuns...ploua. Saptamana urmatoare a plouat. In urmatoarele a fost doar innourat. Si uite asa a trecut o luna, in care am prins doar 3 zile cu soare. Eeeh.. dar cine mai tine socoteala? Cum bine zicea un inaintas de-al nostru... e o vreme numai buna pentru alcoolici si depresivi.

Insa se pare ca de o vreme incoace a venit primavara si aici. Nu, nu e mult mai cald. Dar e soare! Lucru foarte, foarte special.

Dar sa revenim la inceput. Prima impresie despre Lille? Sincer... una urata. Urat mirositoare, moale (sau tare, dupa preferinte si dieta.. ma gandesc), in diferite texturi si culori... si absolut peste toooott! Ca sa va scutesc de alte detalii inutile si deloc placute, va prezint un desen explicativ, furnizat de Andy.

N-as fi vrut sa scriu despre asa ceva in primul post, dar... asta e adevarul. N-am vazut asa ceva in viata mea!! In mod normal prima impresie ar fi trebuit sa mi-o lase arhitectura, nu? Pai uite ca nu! Cine poate sa vada cladirile din jur, cand e asa ocupat sa detecteze surprizele de pe trotuar?

Dar in timp, am reusit sa ma obisnuiesc, sa-mi ridici ochii de pe strada si sa descopar ca orasul nu e chiar urat.
A aparut in jurul anului 1000... din apa. Numele ii vine de la Isla, adica insula, locul fiind initial un teren mlastinos, cu o insula de teren uscat in centru, pe care se afla castelul flamand. Printr-o succesiune de "mariaje politice" a fost detinut de diverse natiuni. A fost flamand, burgund, spaniol... si abia prin sec. XVII a devenit francez. Dar.. a fost cucerit de olandezi si abia prin sec XVIII redevine francez.

Acum e un oras post industrial, cu multa, multa caramida si cladiri de sec. XIX, XX, dar nu numai. S-au pastrat si cladiri mai vechi, in stil renascentist flamand, desi, din cate am inteles, interesul lor pentru patrimoniu a aparut relativ recent (de vreo 50-60 de ani), cand au inceput sa renoveze cladirile, in special din "Vieux Lille". Bine ca au fost gata la timp, pentru ca in 2004 Lille a fost capitala culturala europeana.
Pietele din centrul orasului imi plac, fara insa a fi innebunita dupa ele, in schimb imi plac foarte mult cateva stradute din Vieux Lille (adica vechiul oras), cu piatra cubica, casute cu verdeata in fata si la streasina casei, cafenele chic cu 3-4 mese pe trotuar, florarii, magazine de antichitati si de dulciuri... So typical french! :) Asa imi imaginam eu Franta...cand eram mica.

Cateva poze ilustrative, facute de Ramona. Dati vina pe fotograf pentru ca apar in toate pozele. Eu nu prea am facut multe fotografii in Lille.. dupa principiul... mai am timp!