Lălăia cineva că vara nu doarme. Tot de la caniculă, frate de suferință?

Nici eu nu dorm. Și nici nu mănânc... Și nici nu lucrez... Stau cu o carte în mână și cu un ventilatoraș în cealaltă... și aștept toamna. Sau măcar o ploaie. Dar în Iași furtuna a uitat că dupa fulgere și tunete ar fi drăguțe și niște picături.

Așa că plec. Mă refugiez între alte betoane, dar cu pădurea în spate. Sper să pot respira. Și dacă nu mă topesc de tot, ne mai citim.
                                                                                                                     

...scriam eu acum câteva zile, dar din motive tehnice public abia acum.

Între timp, am plecat din Iași și-am ajuns acasa. E răcoare și e bine. Vara pare mai frumoasă de aici. Încet, încet, rotițele reîncep să se învârtă... apatia mă părăsește... și încep să am din nou chef de lucru, de scris, de... viață.