I-am cumpărat mamei o carte de bucate (aia ”clasică” deja- de Sanda Marin, că o pierduse și plângea după ea) și răsfoind-o mai-mai că mi-a venit cheful de gătit. Dar inițiativa n-a fost primită cu entuziasmul preconizat, ci cu replica ”și eu ce mai fac?”. Mda... și nu de la mama a venit replica. :D
Și dacă tot începea să mă prindă microbul gătitului, am încercat să mă uit la Master Chef. Dar...
La una dintre primele emisiuni, văzându-i pe sărăcuții concurenți cum tremurau cu farfuria în fața criticilor (pardon
Chef-ilor) serioso-critico-sictirito-golănași... am avut un deja-vu - parcă eram noi la corectură la panou, cu planșele în fața profesorilor. Am empatizat într-atât, încât am schimbat canalul după doar câteva minute. Farfuriile aruncate au pus capac.
N-a fost unica tentativă. Am încercat și în alte rânduri să mai fur niște secrete culinare. Dar am abandonat din nou după alte câteva minute. Avem zgârieturi adânci pe creier de la exprimările concurenților și a celor 3 crai. Da, Șef. Bine, Șef. ...mai bine le spuneau să trăiți Șefu'... era mai neaoș.
În inocența lui, un concurent le-a spus Buna seara, domnilor. Replica nu s-a lăsat așteptată Noi nu suntem domni, suntem chefi! (oh, really??). De când se exclud termenii aceștia între ei? În fine... nu că ar fi ei niște domni. Dar... oare bărbați mai sunt? Sau alte cuvinte mai intră în descrierea lor? Sau ei sunt doar... Chefi ...Master Chefi? (Nu sunt chel/blond/constipat ...sunt Chef!)
Într-o ultimă încercare, am prins o probă la care concurenții trebuiau să recunoască niște legume/mirodenii.
-Ce sunt aceștia?
-Morcovi.
-Greșit! Sunt Baby Carrots!
????
Incomplet... poate. Dar greșit??? Ok, sunt niște morcovi mai mici. Dar nu sunt tot morcovi???
Eh... de-acum gata cu televizorul. Adio și-un praz verde! ... că am și eu morcovii mei de care trebuie să mă ocup (...și nu, nu sunt baby carrots).
